Obsesie [pauză]

Capitolul 7

─ Da, nu e nici o problemă.

─ Mulțumim pentru înțelegere, îmi zâmbește doamna McGonagall.

Se întorc și părăsesc infirmeria, astfel rămânând doar eu, doamna Pomfrey și Evelyn. Evelyn care încă nu s-a trezit. Mă uit din nou la ea, iar gândul că de acum va sta în cameră cu mine, îmi aduce o mulțime de idei perverse. Dar, după cum am mai spus, nu voi profita de ea.

─ Draco, îmi pare rău pentru tine, spune doamna Pomfrey în timp ce deschide o sticluță.

─ De ce?

─ Că va sta în cameră cu tine. Poțiunea asta e ca să se trezească mai repede, dar singura problemă e că îi va da o stare ciudată. Va vorbi întruna, va fi slăbită, va vrea multe, chestii de astea, dar nu o va afecta, e normal.

Ridic o sprânceană. Nu-mi pasă ce face atâta timp cât e bine.

─ Mă voi descurca... spun eu.

După ce doamna Pomfrey îi dă poțiunea, mă lasă singur cu ea. Din nou.

Evelyn Pov

Când aud cum ușa se închide, deschid ochii. Nu am nici cea mai mică idee ce caut la infirmerie și de ce, din nou, Draco e aici, cu mine. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e că am văzut o flacără, dar după... totul e în ceață.

─ Eve? îl aud pe blond apropiindu-se de mine.

─ Draco? spun extrem de încet, de abia dacă m-am auzit eu.

─ Ești bine? Ai nevoie de ceva?

─ Da, sunt bine, dar... ce caut aici? întreb rezemându-mă cu spatele de perne.

─ Nu-ți amintești?

Dau din cap în semn negativ, iar el se încruntă.

─ În camera ta a izbucnit un incendiu, mă luminează el, iar eu fac ochii mari.

─ Un incendiu?? De la ce??

─ Asta speram că-mi poți spune tu, dar dacă nu-ți amintești nici ce s-a întâmplat, nu mai am speranța asta.

Oftez. Trec aproape cinci minute în care niciunul dintre noi nu spune nimic, ceea ce devine stânjenitor. Reușesc să‐mi găsesc cuvintele și sunt gata să pornesc o conversație, dar mi-o ia înainte fix în momentul în care deschid gura.

─ Adică vrei să spui că nu-ți aduci aminte când am reușit să te trezesc? întreabă puțin dezamăgit.

Draco Pov

Oftează, ceea ce mă face să cred că nu, iar asta e mai mult decât groaznic. M-a văzut toată școala cum am sărutat-o, dar singura care nu-și aduce aminte, e ea.

Dă din cap în semn negativ.

─ De acum vei sta în cameră cu mine.

─ Poftim? De ce? întreabă dezorientată.

─ "De ce" ce? Camera ta e distrusă, Eve. Plus că Dumbledore a spus asta.

Întrerupe contactul vizual și reușește să murmure un "bine". Probabil nu-i convine situația. Din cauza lui Torres.

─ Te poți întoarce în cameră acum, o anunț eu.

Dă aprobator din cap, dar când e pe cale să se ridice din pat, amețește. O prind repede și o ridic în brațe ca pe o mireasă. Se uită la mine cu ochii întredeschiși, pesemne că poțiunea își face efectul. Sau ar fi trebuit înainte. Nu știu sigur.