Instinct

Partea 70

     Regina se scuză din conversație încă de dinainte să ajungem la ea. Cu maxilarul încordat îmi analizează chipul palid și ne face semn să îi urmăm pașii. Pe coridorul larg ne oprim brusc când la  aproximativ zece metri de noi apare un bărbat impunător cu coarne și bineînțeles gărzile sale de corp. Julian se poziționează protectiv în fața noastră dar instinctele mele ard și pericolul îmi bubuie în fiecare parte a corpului.
"El este Calden. A fost un nesuferit și în trecut, dar în prezent a ajuns stăpânul regatului din sud. Stai departe de el. După ce zeii i-au oferit putere și-a pierdut de tot mințile."
Este pentru prima dată când Kia reușește să comunice atât de clar cu mine, oare ar trebui să îmi fac griji?
     - Minunata Evangeline, cel în totdeauna rece și distant Julian și leganda neînblânzită care s-a întors printre noi. Plecați deja? Spune rânjind până la urechi.
Expresia și vocea s-a îmi întorc stomacul pe dos și tot odată mă trec fiori reci pe șirea spinării. Clar nu îmi place de el și i-aș topii acel zâmbet de pe față.
     - Din păcate, da. Răspunde regina.
     - Atunci nu aș dori să vă rețin. Dar mai întâi spuneți-mi, cum mai este dragul meu Damian? Întrebarea lui mă cutremură și sună cu ecou în mintea mea. Chiar dacă m-a trădat, sper că este bine în dreapta ta Skyler. Toată admirația mea lui pentru că a reușit să te cucerească, Tartarus mă îndoiesc să fie prea încântat.
Este liniște, parcă și muzica din sala de bal a amuțit și se aud doar bătăile inimii mele.
     - Ce cauți tu de fapt aici Calden? Schimbă regina subiectul. Nu îmi amintesc să te fii văzut pe lista de invitați și mai ales că ești în regalul meu neanunțat.
     - Cum aș fi putut rata ocazia să o întâlnesc pe Skyler? Ai ținut-o departe de ochii publicului atât de mult timp. Sau poate preferă să o numesc Kia? A fost uimitor ce a făcut cu soldații mei pe câmpul de luptă. Kia a încercat ani de zile să perfecționeze cutia de foc, felicitările mele pentru reușită.
     - Ajunge Calden, conversația se încheie aici. Să plecăm.

     În caleașcă, Julian mă îndeamnă să mă cuibăresc la pieptul său și încearcă să mă liniștească.  Îl voi nenoroci pe acel monstru cu orice preț. Nici măcar zeii nu îmi pot sta în cale. Regina este furioasă și extrem de revoltată de faptul că acel monstru poate hoinării nestingherit prin regat fară știrea ei. Este strigător la cer.

     A venit ziua în care ar trebui să mă îndrept spre regatul gemenilor, dar maestrul Feng a făcut tot posibilul să mă aducă înapoi la călugări. Încă nu am reușit să îmi dau seama dacă ar trebui să o accept pe Kia ca fiind o parte din mine sau ar trebui să îmi fie teamă că vrea să preia controlul complet asupra mea.
Suntem în munți, asta înseamnă că sunt mult mai aproape de Damian. Dar nu atât de aproape în cât să îl pot simți. Încă din prima noapte reușesc să părăsesc templul și să fug cât de repede mă țin picioarele. Am nevoie de el, nu pot rata o asemenea șansă de al găsi. Pe lângă asta, este răzbunarea perfectă pentru regină. Câteva zile de absență nu strică nimănui.

     Încep să cutreier plină de speranță primul sat care îmi apare în cale. Pătrund în fiecare han și bar întrebând de el, dar nimeni nu știe nimic. Până când cineva mă recunoaște și încep problemele, încercam să evit să ies în evidență.
     - Vreau doar să îmi continui drumul, nu caut scandal. Spun strângând din pumni.
     - Asta nu este atât de simplu. Maestrul vrea să îți vorbească, iar dorința lui este poruncă. Îmi spune bărbatul mic de statură dar solid.
     - Nu am timp pentru așa ceva! La naiba, încep să îmi pierd cumpătul.
"Hai să mergem. Sky, doar pleacă, cu grijă." Kia, știu și eu foarte bine ce am de făcut. Cu un val de flăcări îmi creez diversiunea perfectă și părăsesc clădirea. Tocmai asta îmi mai lipsea, să îmi ia cineva urma. De unde atâta ghinion?