O poveste plină de mistere, acțiune și sentimente în care protagonista ajunge într-o lume complet diferită față de cea pe care o cunoștea până atunci. O lume în care instinctele sălbatice o predomină, iar pericolul se află la orice pas, chiar și înt...
- Trebuie să fie o soluție pentru a vă convinge să o lăsați aici.- Întrerupe Damian liniștea apăsătoare ce a durat câteva momente bune. - Îmi pare rău să vă dezamăgesc dar nu este. Siguranța ei este pe primul loc. - Acum du-te cu el. Îți promit că îl voi găsi pe trădătorul care stă în spatele a tot ce se întâmplă și te voi aduce înapoi, îți jur asta.- Îmi șoptește aplecânduși capul la urechea mea dreaptă, iar eu aprob printr-o mișcare ușoară a capului. Arunc o privire scurtă spre conte și mă deplasez în fața prințesei care stă la aproximativ cinci metri de noi. Mă las pe genunchiul drept și îi sărut mâna dreaptă în timp ce simt cum o lacrimă îmi mângâie obrazul stâng.
La conac primesc o cameră superbă, de două ori mai mare ca cea de la castel, cu tapet roz pal și tavan alb cu diverse modele aurii. Un pat imens cu baldachin, o măsuță cu oglindă, machiaje și parfumuri, iar pe alta diverse bijuterii. Dar ceea ce îmi place cel mai mult este balconul din marmură unde mă refugiez imedeat după plecarea slujnicei, dar nu înainte să acopăr oglinzile din cameră. Privesc în jur. Conacul este înafara satului, iar castelul pare foarte mic de aici.
Oare Damian a spus adevărul, sau a spus acele lucruri doar ca să vin la conac fără atâtea bătăi de cap? Adevărul este că mă simt foarte nesigură fără Anthony sau Damian, chiar dacă Julian mi-a salvat viața a doua oară. Ah, mă stresez prea mult. Intru înapoi în dormitor și încep să mă uit prin dulapuri. În cel mai mare dulap sunt rochii una și una mai frumoase, toate din materiale fine și pantofi asortați. Iar în cel cu puțin mai mic sunt cămăși, pantaloni și cizme de antrenament alături de diverse pelerine cu glugă. Cine știe de când sa pregătit pentru venirea mea. Dar mă surprinde faptul că rafturule pentru cărți sunt goale. Oare îmi este permis să ies din cameră? Îmi este foame, nu am apucat să mănânc astăzi. Dar unde o fi bucătăria? Voi muri aici.
Ies în liniște din cameră și încep să colind holurile dar în zadar, într-un final mă enervez. Deschid una din ferestrele de la parter și ies în grădina de trandafiri albaștri, albi și roșii din spatele conacului ne mai obosindu-mă să caut ușa corectă. Mă așez pe una din băncuțele de lemn, închid ochii și inspir adânc. Simt cum vântul răcoros îmi mângâie pielea și în scurt timp realizez că se apropie ploaia. Îl simt, nu este nevoie să îmi întorc privira pentru că știu că se uită la mine de la o fereastră de la etajul unu. Încă aștept să îmi spună de bună voie ce este cu toată nebunia asta din jurul meu.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
