Instinct

Partea 8

- Cred că ai dreptate.

În clipa următoare apare un domn bătrân,purtând o capă lungă din pene multicolore, gluga lăsându-i la vedere doar buzele secate de timp ba chiar aproape invizibile și vârful nasului, cu pielea gri și sprijinit de o ciocă.

- Identificațivă. Nu v-am mai văzut în regat până acum. - Îi spune Damian bărbatului misterios.
- Nici nu aveai cum să mă vezi, tinere. Pe mine mă vede cine vreau eu să mă vadă. - Ne spune el cu un mic rânjet în colțul drept al gurii. Mă trec fiori la auzul glasului său foarte ragușit.

În secunda următoare se ivi un vânt puternic, iar bătrânul a dispărut. Damian stă înlemnit în fața mea și evident îngrijorat. Dar nu mă miră reacția lui,nimeni nu poate intra sau ieși de pe teritoriul castelului decât pe poarta mare, întregul castel este protejat de magie.

- Hai să ne grăbim înapoi la castel să o informăm pe regină despre cele întâmplate.- Îmi spune privind în continuare locul unde se afla bătrânul.

Restul zilei Anthony a stat lipiti de mine, iar curțile castelului au devenit pustii. Abia aștept antrenamentul cu Damian, el e singurul care nu mă vede ca pe o amenințare. Mă vede ca fiind o fată pierdută...demnă de milă, cred că chiar asta și sunt în momentul de față. Dar m-a surprins plăcut, m-a înțeles atât de ușor.

Începe să apună soarele. Anthony cască adânc așteptând ca pe ace schimbul de noapte.
- Am auzit ceva la ce nu m-aș fi așteptat.- Îmi spune el plictisit.
- Ce anume?- Nu sunt aici de nici măcar o săptămână dar deja se aud bârfe? Poate dimensiunea asta nu e atât de diferită față de cea natală.
- Mi-au spus alte gărzi, că atunci când Damian i-a dat raportul alteței sale despre cele întâmplate în pădure, a accentuat faptul că tu ai simțit prezența bărbatului înaintea lui.- Îmi povestește ridicând sprânceana dreaptă.
- De ce ești atât de surprins?
- Pentru că m-am înșelat. Nu ești atât de inutilă pe cât credeam.