Instinct

Partea 12

Ajunși înapoi la castel m-au aruncat direct în una din celulele din pivniță după ce mi-au scos lanțurile.
- Te rog stai aici. Nu evada chiar dacă asta simți, te voi scoate de aici.- Îmi spune șatenul după plecarea gărzilor. Nu scot nici un sunet, doar mă așez cuminte într-un colț întunecat. Cu o ultimă privire pleacă.

Regina mă va declara un pericol și va da ordin cu execuția mea. Ăsta este destinul meu? Sfârșitul meu...
După ore întregi de așteptare ațipesc trezindu-mă la auzul scârțâitului ușii vechi ce mă ține sechestrată.
- Acum ai voie să ieși. Poți să te ridici?- Îmi spune Anthony făcând câțiva pași spre mine.
Mă ridic fără să îi adresez vreun cuvânt și părăsesc celula. În cameră mă așteaptă slujnica pentru a mă îmbăia și trata rănile rămase de la antrenamentul cu Damian.

Peste aproximativ o oră slujnica pleacă. Soarele începe să apună, mă duc la fereastră sperând să o zăresc pe prințesă pe balconul ei dar nimic. Mâine am antrenamentul cu Ferdeno, după care trebuie să depun jurământul. Ce se va alege de mine aici? Nu am pe nimeni, nu știu  în cine pot să am încredere. Poate în Damian...a fost atât de grijuliu cu mine după ce mi-am revenit.

Ies din cameră dar dau bot în bot cu Anthony.
- Unde vrei să mergi?
Nu îi răspund, doar iau direcția spre scările din partea stângă a holului, el fiind imedeat în urma mea.
- Răspunde-mi. De ce nu vorbești?- Mă întreabă agitat și vizibil iritat de faptul că îl ignor.
Nici nu mă opresc din pas până la bibliotecă. Focul arde puternic în șemineu, iar Cintras citește pe o canapea din fața acestuia alături de o cană de ceai.
- Skyler. Am auzit ce sa întâmplat, cum te simți?- Sare agitat de pe locul lui confortabil și vine să mă îmbrățișeze. Tony rămâne vizibil surprins.- Vin-o, așeazăte și bea o gură de ceai.

Nu mă așteptam la prezența lui aici, îmi pică bine să îl văd atât de preocupat de bunăstarea mea.
- Tu să stai la intrare.- Îi spune serios lui Anthony, am sentimentul că nu îl prea are la suflet.
Paznicul meu nu se opune, iese din  încăperea imensă și închide ușa.

- Ești bine?- Mă întreabă din nou, eu doar stau în liniște admirând focul. În mintea mea se joacă doar amintirea de dinainte și după pierderea controlului.- Vorbește-mi, te rog.

- Ce sa întâmplat cu prințesa Maya și Damian?
- A durat ceva timp să o convingă pe regină de nevinovăția ta dar a spus că îi va scrie o scrisoare în detaliu contelui. Ce ai simțit atunci?- Îmi spune dându-mi o cană cu ceai fierbinte.
- La început am avut un sentiment puernic de nesiguranță, nici nu știam unde trebuie să ajung eu doar fugeam și când am văzut-o pe prințesă în pericol am simțit o căldură imensă, nu auzeam și nu vedeam nimic. Nu am simtit că aș face  vreo mișcare, ultimul lucru întainte să mă pierd de tot este vocea ei disperată strigându-mi numele.- Îi povestesc sperând să mă înțeleagă. Poate nu ar trebui să am încredere în el dar în acest moment nu îmi pasă, am nevoie de ajutor.