Instinct

Partea 56

Într-un moment de neatenție cad în capcană. O cușcă, cade parcă de nicăieri și rămân captivă.
- Sky!- Se oprește Damian și vrea să se întoarcă după mine.
- Pleacă! Mă descurc.- Îi spun văzând că nu reușim să ridicăm cușca de metal.
Inițial nu vrea să mă lase singură dar când aud oameni care se apropie reușesc să îl conving.

Sunt vânători de recompense, trei dintre ei sunt mândri că au reușit să ma captureze chiar dacă alții patru tremură și își fac griji pentru consecințe.
- Voi chiar credeți că mă poate opri o cușcă banală?
- Urmează de văzut, am primi bani frumoși pentru tine. Regina ar da toată averea pentru a te recupera.
Înfumurarea lui mă calcă pe nervi, când începe să se apropie unul dintre ei îl apuc de haine și îl lipesc de gratii, îi cuprind chipul cu palma stângă și îl ard. Victima începe să urle de durere și să alerge în toat directiile până unul din coechipierii săi îi ia viața mentru ai opri chinurile.
- Care din voi este următorul?- Întreb ironic pe un ton calm al vocii.
- Ești un monstru!- Îmi strigă încrezutul.- Trageți cu săgeți!
Încercarea lor a fost înzadar, am reușit să fac praf săgețile de cum au fost eliberate.
- Dispăreți din fața mea!- Le ordon, iar ei se supun.- Acum poți să ieși. De ce nu ai plecat?
- Mă simt jignit că ai crezut că te-aș lăsa singură. Voi încerca să o îmbord.

Ideea lui a funcționat, într-un final. Mă cuprinde de talie și mă lipește de trupul său. Îi mărturisesc cât de confuză sunt în legătură cu el, dar preferă să tacă.
- Totul va fi bine, doar mai dă-mi timp. Te rog.
- Damian, nu știu nici măcar cât timp mai am eu la dispoziție. Spun, vizibil surprinzându-l.
- Despre ce vorbești? Ce sa întâmplat?
- Nimic prea semnificativ. Doar grăbește-te cu finalizarea planului.
Îl las să plece și mă întorc în sat pentru a-mi căuta partenerul. Îl găsesc exact acolo unde n-am separat și pornim înapoi la castel.

Mă simt exagerat de obosită și nu pot găsi motivul, nu am făcut nici un efort considerabil. După ce dăm raportul, nu tocmai detaliat, reginei ne retragem fiecare în treaba noastră. Mă duc direct în camera prințesei, unde ea și Anthony joacă o partidă de șah. Mă așez pe unul din fotolii.
- Voi ce părere aveți despre regii gemeni?
S-au privit preț de un moment și ea a început să vorbească după un oftat adânc.
- Este ceva dubios la ei, nu putem nega asta. Dar nu putem face acuzații pe nedrept, mai ales că am putut conta mereu pe ei la nevoie.
- Sa întâmplat ceva, de ne întrebi asta?
- Nu. Mint fără rușine.
Cum aș putea să le spun adevărul despre Damian? Exact! Nicidecum. În scurt timp mă retrag în camera mea și odată ce fac contact cu așternuturile moi adorm.