O poveste plină de mistere, acțiune și sentimente în care protagonista ajunge într-o lume complet diferită față de cea pe care o cunoștea până atunci. O lume în care instinctele sălbatice o predomină, iar pericolul se află la orice pas, chiar și înt...
- Dacă voi nu reușiți să îl găsiți, trebuie să mă împac cu ideea că este pierdut poate pentru totdeauna. - Cintras și cu mine vom face tot posibilul pentru al găsi pe Calais.
Calais a plecat în urmă cu cinci zile de la castel dar nu sa mai întors. Prințesei Maya i se spulberă inima de durere și disperare, iar pe mine mă doare sufletul să o văd așa. - Eu tot vorbesc despre Calais și era să ignor marea de sentimente în care te afli. - Eu sunt bine. De ce crezi contrariul? Și atunci am primit vestea care m-a șocat extrem de tare. - Știu tot ceea ce simți tu, ceea ce simte Julian, Cintras, Anthony sau oricine altcineva, așa m-am născut. Iar la tine simt nerăbdare și speranță, dragoste și confuzie, te pierzi în sentimente. - De ce nu mi-ai spus? - Este un secret, iar sora mea nu poate afla că ți-am spus. Și ceea ce mi se pare foarte ciudat este faptul că pe tine te simt și de la distanță, alții trebuie să fie undeva în preajma mea dar pe tine te simt pretutindeni. - Suntem legate una de alta și asta e foarte bine, așa știu că nu sunt de una singură împotriva tuturor și dacă mi se întâmplă ceva sau mor tu vei știi. - Dar asta nu se va întâmpla.
Odată cu lăsarea întunericului pornim la drum. - Thony, îți mulțumesc că ai venit cu mine acum că Cintras nu a putut. - Nu trebuie să îmi mulțumești. Calais este un camarad bun, iar pe tine nu te-aș lăsa singură într-un loc aproape necunoscut ție. Ajunși aproape de sat, ne ascundem caii între copaci și încercăm să ne pierdem printre săteni. Ne despărțim, fiecare cu câte o schiță despre felină și începem să punem întrebări încercând să nu atragem prea mult atenția. Damian, unde ești? Te implor să fi aici, am nevoie să te văd, să te simt din nou alături de mine. De ce naiba nu îți simt prezența? Simt cum cineva își pune mâna pe umărul meu stâng și întorcându-mă dau nas în nas cu o siluetă masculină al cărui cap este acoperit de gluga pelerinei negre, iar gura și desul de un material de aceeași culoare dar ochii pătrunzători și șuvițele de păr ce îi scapă de sub material îl dau de gol. Mă trage pe o alee îngustă, între două clădiri și mă strânge la pieptul său. - Ai venit.- Spun dezvăluindu-i întregul chip. - Chiar credeai că îmi ajunge să te văd doar în vis? - Îmi pare atât de rău.- Ochii mi se umezesc în timp ce îi aring ușor cicatricea de la ochi. - Ți-am mai spus, și asta era în plan. Când mă voi reîntoarce la castel, Sedric se va ocupa să rămână doar o amintire.- Îmi reamintește ștergându-mi lacrimile fierbinți de pe obraji. - Dar totuși, ce ai de gând să faci? Cu ce scop ai început toată nebunia asta? - Vei afla totul când se fi sfârșit. - Nu vreau să te las pe cont propriu. - Eu mă descurc, tu să reziști până mă întorc.- Îmi ridică bărbia pentru al privi în ochi.- Ai încredere în mine. - Grăbește-te înapoi - Fac tot ce pot dar mai am nevoie de timp.
Acel "Rămas bun", a fost cel mai greu de până acum. Parcă am fi știut amândoi că nu ne vom mai vedea.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
