O poveste plină de mistere, acțiune și sentimente în care protagonista ajunge într-o lume complet diferită față de cea pe care o cunoștea până atunci. O lume în care instinctele sălbatice o predomină, iar pericolul se află la orice pas, chiar și înt...
- Hopa, pe cine avem noi aici?- Se face auzită o voce masculină. Îmi întorc privirea spre stânga și văd doi băieți, unul cu părul lung și blond cu zâmbetul pe buze , iar celălalt cu părul scurt și negru cu o mască ce îi acoperea mare parte din față. - Ce căutați în regatul ăsta?- Spune Damian strângând din pumni nervos.- Credeam că după incidentul de data trecută am stabilit că nu sunteți bine veniți aici. - Stai calm, nu am venit să facem probleme.- Spune blondul serios. - Am venit să aflăm dacă zvonurile sunt adevărate. Flacăra mult păzită de Aris, bănuiesc că ea este.- Spune brunetul, riducându-mi ușor bărbia și privindu-mă în ochi dar pentru un timp extrem de scurt deoarece Damian îi ia încheietura și se poziționează în fața mea. - Ați văzut-o, acum puteți pleca. - Nu ești câtuși de puțin precaut. O aduci pe săraca domniță aici, înconjurată de atâtea pericole fără vreo pază.- Zâmbești șiret cel cu părul blond fixându-și privirea spre mine. Îmi este teamă, inima vrea să îmi sară din piept, întreg corpul îmi tremură, dar picioarele mi-au rămas încremenite. - Îi sunt destulă pază eu.- Spune Damian punându-și mâna dreapră pe mânerul sabiei. - Gata, plecăm. Domniță.- Îmi spune într-un final brunetul făcând amândoi o plecăciune și plecând.
- Skyl... - Ei de unde știu de mine? De unde știu de conte? D... - Skyler, liniștește-te. Respiră adânc, totul este bine. Nu sa întâmplat și nu se va întâmpla nimic rău. Mă înțelegi?- Mă întrerupe ținându-mă de umeri încercând să mă calmeze, dar eu reușesc doar să dau din cap aprobator.- Acum hai să ne întoarcem la castel.- Se urcă pe cal ulterior ajutându-mă și pe mine.
Nu am scos un cuvânt tot drumul. După ce parcurgem o bună parte a pădurii care se află între sat și castel șatenul oprește brusc calul rugându-mă să cobor, el urmându-mă. Leagă frâiele calului de creanga unui copac pentru a nu fugi și se întoarce spre mine. - Cei doi cu care ne-am întâlnit sunt Alemir și Namir, frați și vin din regatul de unde am reușit să scap. Foarte multă lume știe deja de tine, deși nu ar trebui să știe nimeni. - Este un trădător în castel. - Exact. Facem tot ce putem pentru a afla cine este, dar avem nevoie de timp. - Damian, vreau să merg acasă. Nu îmi place lumea voastră. Îmi este frică de toți și de toate! Îmi este frică chiar și de mine însămi! În fiecare seară încerc să mă uit în oglindă și sfârșesc să o sparg de fiecare dată.- Imedeat după ultimul cuvânt rostit mă înfundă plânsul și mă trezesc îmbrățișată de brațele lui șatenului. - Știu cât de înfricoșător poate fi aici. De asta am vrut să îți arăt satul în seara asta, ca să îl vezi pe Max cum distrează copiii, să vezi cerul plin de stele.- Îmi spune luând ulterior o pauză și ridicându-mi ușor bărbia pentru a-mi fixa privirea spre cer.- Am vrut să vezi și lucruri frumoase în lumea asta. Într-un fel îmi amintești de mine când eram copil, eram un fricos. După moartea părinților mei, fratele mai mare al tatei m-a luat sub aripa lui și m-a ajutat să mă antrenez și să muncesc până când am ajuns în punctul în care altora să le fie mai frică de mine decât mie de ei. M-a învățat să îmi înving temerile. - Mulțumesc, pentru tot.- Îi zâmbesc și îmi șterg ochii și obrajii de lacrimi.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
