Instinct

Partea 29

Au trecut două zile de când mă ascund și în acest timp am decis să ascult unul din sfaturile lui Ferdeno, vânează sau devi vânat. Așa că din cei douăzecișiunu de trădători am eliminat paisprezece, lăsându-i semne clare liderului lor că făptașul sunt chiar eu și că îl voi prinde și pe el. După ce le-am luat viața, i-am marcat arzându-i cu palma ici-colo pe trup. Poate au dreptate, poate chiar sunt un monstru, dar îmi place la nebunie. Legenda începe să prindă culoare, și incep să o înțeleg din ce în ce mai bine.

- Tu, stai pe loc!- Aud o voce masculină extrem de cunoscută și simt că cineva îmi trage gluga de pe cap. Este el, bărbatul cu capă neagră.- Oh, mă scuzați domniță, am crezut că sunteți altcineva.- Se scuză și își continuă drumul.
Nu mă mai recunoaște?! Fug la fereastra unei vitrine de magazin și îmi privesc reflexia slabă, datorită faptului că afară se întunecă deja. Sunt eu, sunt eu cea normală, păr șaten, ochi căprui și piele ușor bronzată. Rămân blocată în fața vitrinei câteva minute bune încercând să îmi dau seama ce sa întâmplat dar nu găsesc nici o explicație, mă simt slăbită, iar după câteva încercări realizez că mi-am pierdut puterile. Trebuie să merg la conac!

După ore întregi de căutare, sleită de puteri, ajung la porțile conacului.
- Identificațivă!-Îmi ordină paznicul.
- Contele Aris mă așteaptă de câteva zile. - Îi răspund respirând sacadat și cu picioarele tremurând.
Paznicul își trimite ucenicul pentru al informa pe Julian, care se întoarce într-un suflet strigând portarului să deschidă cât de repede. Pășind în clădire sunt întâmpinată de bătrânul valet.
- Mă bucur să vă revăd, domniță Skyler. Stăpânul vă așteaptă în camera de lectură îndată ce vă îmbăiați și serviți cina.
- Îți mulțumesc.

Zis și făcut. Intrând în camera de lectură dau de privirea unui bărbat cu părul lung brunet-albăstrui și ochii de un albastru intens. Aparent nu doar eu mi-am schimbat înfățișarea. Julian este mai mult decât bucuros de sosirea mea.
- Am sperat din tot sufletul ca astăzi să te întorci.- Mărturisește strângându-mă îngrijorat la pieptul lui.
- De ce arăt din nou ca la început?-Îl întreb serioasă așezându-mă pe canapea.
- Odată la două luni pline, ne pierdem puterile și devenim vulnerabili.- Oftează adânc și se așează lângă mine.
- De ce nu mi-ai spus? Și cel mai important, de ce nu mi-ai spus că ești la fel ca mine?!- Ridic tonul furioasă.
- Încerc să ascund acest lucru cât se poate de mult. Sunt foarte puține persoane care știu de perioada asta, așa că te-aș ruga să păstrezi și tu secretul.
- Mai ai foarte multe să îmi spui, nu-i așa?
- Nu tocmai. Dar ți-am mai spus, to...
- Totul la timpul lui, știu.- Îl întrerup dându-mi ochii peste cap.
- Exact. I-am trimis deja reginei Evangeline, o scrisoare prin care am informato de întoarcerea ta și că îi poate chema înapoi pe căutători.
- Căutători? Cine sunt?
- După așa zisa ta răpire, Damian, Anthony, Cintras și Calais au pornit în căutarea ta, până astăzi în zori și eu eram cu ei dar după cum poți vedea am fost nevoit să mă întorc.
- Deci știi ce am făcut.
- Ai ucis mare parte din trădători, pe de-o parte sunt mândru, pe de alta sunt îngrijorat că ai prins gustul uciderii.