Instinct

Partea 61

     Zilele petrecute la călugări chiar au avut un efect pozitiv asupra mea. Liniștea și pacea templului m-au ajutat să îmi limpezesc mintea în totalitate. Călugării m-au ajutat să realizez că poate căsătoria mea aranjată cu Carastin nu este un lucru atât de rău precum pare. Totuși lor nu le-am putut spune tot ce auzisem de la alții despre ei.
     Am avut vise cu Kia. Se lupta din greu, cu Ochiul Dragonului la gâtul ei. Avea o anumită satisfacție pe chip, dar i-am simțit durerea din suflet. În alt vis era încătușată, plină de răni și batjocorită. A jurat răzbunare pentru fiecare clipă de durere.

     Sunt pe navă. Se poate vedea țărmul viitorului meu regat, asta sună mult prea ciudat, voi fii regină. Totă lumea ne așteaptă deja la castel, pe navă sunt doar eu, Julian, maestrul Feng și echipajul.
     - Julian, ce voi face dacă căsnicia mea va fi un calvar? Voi fii nevoită să trăiesc așa toată viața mea?
     - M-am gândit la asta și am născocit un plan. Dacă lucrurile merg din ce în ce mai jos îți vom falsifica moartea și te voi duce undeva unde vei putea fi liberă. Dar asta trebuie să rămână între noi, nu îi poți spune nici măcar lui Cintras sau prințesei Maya.
     - Am înțeles. Spun și mă cuibăresc în brațele sale.

     Suntem primiți într-un mare fel. Viitorul meu soț este încântat să mă revadă, eu nu pot să spun același lucru. Maya îmi sare în brațe, iar eu îi șoptesc la ureche.
     - Ești bine? Nu s-a întâmplat nimic cât timp am lipsit?
     - Totul a fost bine, Anthony și Calais au avut grijă de mine. Mi-ai lipsit foarte mult.
     - Și tu mine.
Păstrez distanța față de Evangeline, încă sunt furioasă pe ea pentru că a fost de acord cu alianța asta.

     După ce mă instalez în camera mea mă îndrept în grabă spre grădina din față, unde Cintras se relaxează citind pe una din băncuțele din lemn.
     - Ce face viitoarea regină? După ce îi adresez o expresie nu tocmai fericită, el continuă. Scuze, nu trebuia.
     - Cum stați cu planul?
     - I-am spus că vei întreba. Își pune oftând mâinile în cap.
     - Este aici? Unde e? Vreau să-l văd.
     - Și i-am spus și asta. Este undeva pe teritoriul castelului, dar mă îndoiesc că se v-a arăta până mâine. Dar trebuie să îți dau niște instrucțiuni.
     - De ce nu îmi puteți spune de pe acum întreg planul.
     - Este mai bine așa, crede-mă. Bun, el v-a avea fața acoperită așa că nimeni nu v-a știi că el este, înafară de noi doi. Încearcă să pari șocată și cel mai important, nu apăra regii. Ripostează doar după ce îi vezi la pământ și dacă îl vezi sărind pe fereastră nu te panica. Eu îi voi atenua căderea.
     - Pe toți zeii. Spun pleznindu-mă singură peste față.
     - După toate acestea vei afla adevăratul scop al întregii misiuni în care s-a aventurat Damian, pentru tine și pentru regat. Dar mai mult pentru tine.
Când îmi spune toate acestea simt cum inima îmi bubuie în piept.
     - Te implor, Cintras. Spune-i că trebuie să vorbim, am nevoie de el.