O poveste plină de mistere, acțiune și sentimente în care protagonista ajunge într-o lume complet diferită față de cea pe care o cunoștea până atunci. O lume în care instinctele sălbatice o predomină, iar pericolul se află la orice pas, chiar și înt...
Ne aflăm în cortul meu, iar Julian tocmai își termină discursul despre acțiunea mea sinucigașă. - Încetează, am reușit să duc planul la bun sfârșit și nu am pățit mare lucru. Am câștigat bătălia, nu mi-am pierdut controlul și cu cele întâmplate acolo i-am transmis clar regelui că nu mai are nici o șansă împotriva noastră chiar dacă Damian este de partea lui. - O singură mișcare greșită și ai fi ars alături de dușmani în cutia infernul! - Nu mai striga la mine!- Sar ca arsă din pat ridicând tonul la el. - Îmi pare rău. - Se apropie de mine și mă strânge în brațe.- Te-ai descurcat mult mai bine decât aș fi crezut, sunt mândru de tine. Îmi ridic privirea spre el, mă mângâie ușor pe obrazul stâng și își unește buzele de ale mele, atât de moi, atât de calde. - Mi-aș fost atât de teamă că ai putea păți ceva. Dacă aș putea, te-aș închide în conac acolo unde știu că nu ți s-ar putea întâmpla nimic rău. - Dar asta nu se poate. Julian, pot să te întreb ceva? Dar jură-mi că îmi vei răspunde sincer. - Îți jur. - Dacă noi doi suntem la fel, de ce pe mine mă apasă o asemenea povară? - Puterile mele de abia le pot atinge pe ale tale. Dacă vreodată aș încerca să fac ceea ce ai făcut tu astăzi poate aș pieri. Sunt un luptător mai bun, dar focul ce arde în tine este de zeci de ori mai mare.
Dimineața următoare, furtuna persistă puternic Julian interzicându-mi prezența pe câmpul de luptă, motivând decizia simplu și la subiect " Nu are rost să vi, flăcările tale vor dispărea în câteva secunde și mi-ar fi prea greu să te protejez." Parcă vremea mi-ar reflecta sufletul, tunetele puternice îmi sunt strigătele, fulgerele durerea și ploaia lacrimile. Brusc mă lovește un sentiment extrem de familiar, Damian este prin preajmă.
Mă strecor neobservată din tabără și îmi urmez instinctele până într-o peșteră unde el a decis să se adăpostească. - Ce faci, trădătorule? Îți este teamă puțină ploaie? - Skyler?- Rămâine șocat de prezența mea. - Acum vei plăti pentru fiecare minciună spusă vreodată! Cum ai putut să faci așa ceva?!- Mă apropii de el, lăsând în urma mea o dâră de apă. - Așează-te și hai să discutăm. - Nu avem despre ce discuta. Ai trădat Lirya, ai trădat familia regală, m-ai trădat Damian! - Nu înțelegi! - Nu mai încerca să minți, nu îți mai cred nici un cuvânt.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
