O poveste plină de mistere, acțiune și sentimente în care protagonista ajunge într-o lume complet diferită față de cea pe care o cunoștea până atunci. O lume în care instinctele sălbatice o predomină, iar pericolul se află la orice pas, chiar și înt...
- Nu mai fi atât de încăpățânată și ascultă-mă! - Spune.- Mă opresc din pas la aproximativ doi metri de el. - Lucrurile nu trebuiau să decurgă așa. - Și atunci cum ar fi trebuit? Tu să trădezi liniștit regatul, iar regele tău să pună mâna pe tronul lui Evangeline și al regilor din est? Te-ai înșelat amarnic pentru că eu și mulți alții nu vom lăsa asta.
Sângele îmi fierbe în vene, trădarea este cel mai dureros lucru pe care îl poate face cineva.
- Îmi pare rău Sky, și așa venirea ta aici a dat lucrurile peste cap, te rog să nu mai complici lucrurile. - Să nu mai complic lucrurile?!- Ridic tonul la el, iar focul aprins de Damian înaintea sosirii mele se mărește. - Nu face ceva ce vei regreta mai târziu.- Spune făcând un pas spre mine. - Oh, stai linișt. Nu voi regreta nimic, dar înainte să începem aș vrea să te rog să îi transmiți salutările demonului de foc.
Lupta a fost dureroasă atât pentru mine, cât și pentru el. I-am ars mai multe părți ale corpului, inclusiv ochiul stâng. Colierul mi-a lăsat răni adânci pe lână loviturile lui, dar nu am cedat. Într-un final îl duc cu greu chiar pe câmpul de luptă, unde am avut grijă ca toți să ne observe, lupta fiind pe terminate. - Îi urez regelui salutările mele.- Le spun dușmanilor încremeniți de prezența mea, aruncându-l ușor pe Damian în fața mea. Conducătorul lor și Julian se apropie de noi. Pare foarte nervos, cred că acum am probleme foarte mari. - Cum l-ai găsit?- Mă întreabă tigrul nasiv cu capă albastră și ghiare parcă de argint. - Mi-am urmat instinctele, nu a fost deloc greu. - Mă miră faptul că nu l-ai omorât. - Poate vrei să te omorî pe tine. - Pășesc în față vizibil iritată. - Terminați! Ia-l pe nenorocit și plecați.- Intervine Julian.
Nu mi-a vorbit întreg drumul spre tabără, doar m-a informat că în seara aceasta pornim înapoi spre castel. - L-am supărat foarte tare, așa-i?- Îi întreb pe Maya și Cintras stând în bibliotecă. - Îi va trece. Dar acum spune-ne, cum te simți tu.- Spune Maya. - În ciuda rănilor, lupta asta m-a durut mai mult pe mine decât pe el. Poate ar fi trebuit să îl distrug dar nu am fost în stare. - Dacă te ajută cu ceva, nici unul din noi nu cred că ar fi fost în stare.- Încearcă Cintras să îmi remedieze puțin starea. - Nu am spus la nimeni, dar a fost ceva ciudat, nu aș putea jura că Damian sa opus. Sa apărat dar nu pot spune că a atacat, mai mult de fațadă.
În clipa asta misterul trădării sa adâncit mai mult. Acum îmi pare rău că nu l-am ascultat, m-am lăsat dominată de furie.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
