O poveste plină de mistere, acțiune și sentimente în care protagonista ajunge într-o lume complet diferită față de cea pe care o cunoștea până atunci. O lume în care instinctele sălbatice o predomină, iar pericolul se află la orice pas, chiar și înt...
- Te voi duce la călugări și ne vom întoarce de abia cu o zi înainte de nuntă. Adică peste două săptămâni.- Îmi spune maestrul Feng. Mi-a fost teamă de asta, dar posibil să fie singura metodă de a mă stabiliza. - Înțeleg, mai este ceva? - Încă încercăm să ne dăm seama, de ce trupul tău nu se vindecă. Am vrea să rămâi în castel până mâine, când veți porni spre munți. - Așa voi face.
Din păcate pentru ei, nu mă pot ține ne cuvânt. După ce am stat și am analizat bine situația, decid că merit o ultimă escapadă plină de libertate. Odată ce soarele este pe cale să apună complet reușesc să mă furișez în afara porților castelului. O iau la goană prin pădure, dar peticele de durere ce încep să pulseze brusc și mă opresc din drum. Am uitat complet de rănile nevindecate așa că mă așez la trunchiul unui copac și încerc să mă relaxez.
Încep să regret că nu am fugit mai devreme, mult mult mai devreme. Dacă plecam imediat după ce am cunoscut împrejurimile mai bine poate acum aș fii fericită și liberă pe undeva. Poate am fi împreună, doar noi doi. Însă mai am o dâră de speranță că lucrurile vor merge bine, că Damian se v-a ține de cuvânt și eu nu mă voi căsători cu Carastin. Mă simt din nou un copil mic și neajutorat în fața monștrilor de sub pat și din dulap, diferența fiind că de data aceasta totul este real. Cum aș putea să îl găsesc? Sau cum aș putea să îi dau un semn că sunt aici? Vreau să vorbim înainte să pornesc spre munți.
Peste aproximativ o oră aud tropote de cal. Mă ascund între tufișuri, în scurt timp îl pot vedea pe Julian. Se oprește și privește în jur. - Știu că ești pe aici, pe undeva. Nu vreau să te duc înapoi la castel, nici nu îți cer să ieși din ascunzătoare. Vreau să știi doar că îmi pare rău, am dat greș și recunosc asta. Dacă vei fugi, nimeni nu te v-a putea învinovății dar mă îndoiesc ca Evangeline să nu răscolescă întreg regatul în căutarea ta. Skyler, vei putea veni mereu la conac. Orice ai face, oricum ai decide în continuare, eu te voi ascunde. Voi avea grijă de tine, așa cum ar fi trebuit să am grijă încă de la început. Acum conștientizez adevărata față a situației. Nu doar eu sunt speriată și nu doar eu sufăr. Julian, Maya, Damian și ceilalți sunt la fel de frustrați și unii din ei se învinovățesc deși este clar că nu au nici o vină. Este un pas greu pentru noi toți. - Julian, du-mă înapoi la castel. Dacă mai stau mult aici, îmi este teamă că voi lua o decizie pe care o voi regreta amarnic în viitorul apropiat.- Spun și mă așez pe spatele animalului.- Și dacă te consolează cu ceva, nu sunt de părere că ai fi vinovat. Nu îmi răspunde nimic, doar mă lasă să îmi sprijin capul de spatele său și pornim înapoi spre castel.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
