O poveste plină de mistere, acțiune și sentimente în care protagonista ajunge într-o lume complet diferită față de cea pe care o cunoștea până atunci. O lume în care instinctele sălbatice o predomină, iar pericolul se află la orice pas, chiar și înt...
Dimineața, îmi deschid ușor ochii și dau de chipul contelui. Trăsăturile fine ale feței și șuvițele ușor argintii care i se preling pe obraji, îl fac să pară poate chiar cel mai inofensiv bărbat din regat. De abia după ce își mișcă ușor mâna stângă, semn că se trezește, observ că o ține pe a mea.
- Bună dimineața. - Îmi zâmbește somnoros și se ridică în șezut. - Bună dimineața. - Răspund imitându-i mișcarea. - Ai dormit bine? - Da.
Îmi mângâie ușor obrazul drept, lăsându-mi capul în palma lui. În momentul în care îmi deschid ochii, după o scurtă pauză, îl zâresc la câțiva centimetri de chipul meu. - Julian...- Rostesc cu o voce stinsă, chiar înainte să ne înbine buzele într-un sărut ușor, poate chiar mai ușor ca un nor. Se retrage câțiva centimetri pentru a mă privi în ochi și a observa roșeața din obraji, doar pentru ca apoi să zâmbească șiret și să mă sărute din nou, dar mai apăsat, cu mult mai multă patimă. Mă lasă ușor pe spate și încetul cu încetul începe să îmi descopere fiecare locșor ascuns de după buze. Ar trebui să mă opun, dar nu pot, este prea plăcut pentru a opri totul. Aud cum foșnesc ușor așternuturile bleumarin când le strânge chiar în dreapta capului meu.
În câteva momente se aude o bătaie în ușă. - Sky, ești bine? Te-ai trezit?- Îl aud pe Tony încercând să deschidă ușa. - Da. Cobor și eu imedeat, du-te în față. - Răspund făcându-i semn lui Julian să tacă.
După-amiază regi au decis să îmi arate câmpul de luptă, de la cel mai înalt turn al castelului. - Războaiele durează de prea mulți ani. De când s-a răspândit vestea venirii tale oamenii au prins curaj și speranță, iar numărul femeilor însărcinate a crescut considerabil, la fel și numărul luptelor câștigate.- Povestește Carastin. - Le-ar face bine oamenilor dacă le-ai vorbi, le-ai spune că zilele negre sunt pe sfârșite. Să vadă că nu ești doar o poveste frumoasă.- Preia cuvântul fratele lui. - Nici vorbă!- Tresar ușor masculii.- Nu voi da speranțe false poporului, pentru că aparent regii lor au uitat a doua parte a profeției! Toată lumea stă încremenită în fața mea de parcă aș putea exploda în orice secundă. - Vreau să merg acolo. - Nu cred că este o idee bună. - Se face auzit Anthony. - Poate că nu.- Cade pe gânduri Carastin.- Julian și cu mine te vom însoți.
Așa a și fost. Ajunși pe câmpul de luptă rămân ușor șocată la vederea a sute de litri de sânge vărsat. - Putem începe?- Mă întreabă Julian punându-și mâna pe umărul meu drept. - Da. - Răspund scurt avântându-mă cu mâinile în flăcări în mulțimea de luptători, aliații noștri primind ordin de retragere pentru a nu ne încurca.
Dușmanii ar în flăcările mele și ale lui Julian, stentimentul de eliberare de sub presiune mă cuprinde și mă simt minunat. - Am terminat mai repede de cât credeam. Cum te simți? - Eliberată, de mult nu m-am mai simțit atât de bine. Un val de aplauze răsună pe front. Bravi luptători epuizați aclamă și se bucură de victoria noastră. - Ea este schimbarea! Ea, este viitorul și speranța!- Le strigă Carastin.
Ceva se cutremură în sinea mea, abia acum realizez cu adevărat că soarta a mii de oameni se află în mâinile mele. Nu este un sentiment prea plăcut.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
