Instinct

Partea 59

     Mă așez la baza unuia din puțini copaci care încă nu ard și încerc să îmi dau seama dacă tropăitul copitelor pe care le aud este real sau doar halucinez. Clipesc de două ori, iar la câțiva metri de mine se afișează Julian, Sedric și câțiva cavaleri înarmați.
     - Nu te apropia de mine!- Îi ordon lui Julian, după ce se coboară de pe cal.
     - Lasă-mă să te ajut.- Încearcă el în continuare.
     - Nu! Nu vreau să te rănesc.- I-am strigat, încercând să mă ridic dar o amețeală bruscă mă aruncă înapoi pe pământ.
Observ un arcaș în mijlocul grupului. Îi ordon să tragă, acesta se poziționează și așteaptă ordinul lui Julian sau Sedric.
     - Ai înnebunit de tot?!
     - Julian, colierul doar mă chinuie. Asta poate fi ultima mea șansă, nu știu cât îmi mai rezistă trupul.
Acesta stă o clipă pe gânduri după care apucă arcul și săgeata de la arcaș și țintește spre mine.
     - Fă-o!
Simt cum săgeata îmi pătrunde prin umăr și mă fixează de copac. Durera mă scapă și de ultimele puteri pe care le mai am, iar privirea îmi devine încețoșată și în scurt timp totul devine negru și mut.

     Mă trezesc la auzul unor țipete, doi bărbați se ceartă. Sunt Julian și Carastin. Durerea îmi pulsează puernic în fiecare parte a corpului. Când îmi deschid ochii o observ pe prințesă și pe Anthony dormind pe căte un fotoliu, suntem în camera mea. Mă ridic cu mare grijă în șezut la marginea patului și aștept să îmi treacă ușoara amețeală, care a apărut odată ce m-am mișcat. Apuc bastonul de lângă pat și încep să mă îndrept spre ușă, chiar după ce îmi îmbrac capotul argintiu. Este același baston cu cap de dragon pe care l-a folosit Julian, după bătaia cu Damian.
     - Nu mai strigați ca doi nebuni. O veți trezi pe prințesa Maya.- Le spun ieșind și închizând ușa în urma mea.
     - Ar trebui să rămâi în pat. Ai nevoie de odihnă.- Îmi spune Carastin.
     - Sunt bine. Unde este Cintras?
     - Cred că este în bibliotecă, mă duc să îl chem.- Spune Julian.
     - Nu, merg eu la el. Iar voi doi ar fi bine să vă calmați și să plecați din fața ușii, ca majestatea s-a să se poată odihni în pace.

Drumul spre bibliotecă este unul extrem de chinuitor. Îmi tremură membrele, iar amețeala apare și dispare la fel de brusc. Ajungând în imensa încăpere plină de cărți, Cintras îmi sare în ajutor pentru a mă așeza la locul meu obișnuit.
     - Maestrul Sedric, mi-a povestit ce sa întâmplat noaptea trecută. De data aceasta ai reușit să mă surprinzi până și pe mine.
     - Mă simt flatată. Acum spune-mi, unde este el?
Șoarecele mă privește preț de câteva secunde și scoate un plic cu numele meu pe el.

     "Dacă citești asta, înseamnă că te-ai trezit și probabil deja ai întrebat de mine. Am părăsit castelul chiar după ce ai fost adusă înapoi. Sper să te faci bine cât mai repede și îți jur că te voi vizita cât mai curând posibil. Dulceață, nu uita cine ești. Nu uita că tu deți controlul puteriolor tale și nu ele te dețin pe tine, dar cel mai important este să nu uiți că eu voi păși în fața ta când lucrurile vor fi gata să ajungă la ultimul punc, voi fi acolo să te salvez și să mă revanșez pentru absolut toate ocaziile în care te-ai îndoit de mine sau nu am fost acolo să te protejez.

Cu dor, Damian"

Citind cuvintele scrise vizibil în grabă, simt cum bătăile inimii mele o iau razna și respirația se îngreunează. Aud scârțâitul enervant al ușii de la intrare și arunc scrisoarea cu repeziciune în focul ce arde în șemineu. Când o văd pe regină pășind în încăpere încerc să mă ridic, pentru a arăta respectul cuvenit, dar trupul meu nu colaborează cu mintea. În urma alteței sale pășesc Carastin, Julian, Feng și bineînțeles gărzile ei de corp.
Carastin pășește în fața mea și îmi sărută dosul palmei, iar eu ignorându-i gestul îmi ațintesc atenția spre regina Evangeline.
     - Majestate, nu am nici o scuză pentru  cele întâmplate noaptea trecută. Voi suporta toate consecințele.
     - Rănile tale nu se vindecă, Sedric a făcut tot ce a putut.- Îmi spune ignorând absolut tot ce am spus înainte, în timp ce se face comodă pe canapea.
     - Ceea ce sa întâmplat, nu puteam permite să se mai repete niciodată.- Spune maestrul Feng, luându-i locul lui Cintras.

Înghit în sec și îl privesc pe Julian, care pare la fel de tensionat ca și mine.