O poveste plină de mistere, acțiune și sentimente în care protagonista ajunge într-o lume complet diferită față de cea pe care o cunoștea până atunci. O lume în care instinctele sălbatice o predomină, iar pericolul se află la orice pas, chiar și înt...
Îmi întorc privira spre intrare și dau cu ochii de Cintras. - Am auzit fără să vreau conversația dintre tine și prințesa Maya. Tuturor ne pare rău pentru ei doi dar până acum nimeni nu a îndrăznit să îi ajute.- Spune așezându-se pe fotoliul identic ca cel pe care stau eu. - Iubirea sinceră și pură nu trebuie împiedicată. Este un lucru incredibil trimis din rai. - Ai un suflet bun, dar te poate costa viața. - Sunt conștientă de acest lucru dar chiar dacă ar fi să afle regina nu îmi va părea rău niciodată pentru ce am făcut. - Sunt mândru de tine. Dar acum spune-mi, cum a fost noaptea trecută în sat?- Mă întreabă turnându-mi o ceașcă fierbinte de ceai. - A fost frumos.- Poate ar fi mai bine să nu îi spun de mica noastră întâlnire cu cei doi băieți.
Sinceră să fiu nu prea am putut fi atentă la ce îmi spunea Cintras, mă pot gândi doar la vorbele lui Damian de naoptea trecută. Dar ceea ce mă macină cu adevărat este faptul că nu îmi pot da seama de ce erau cei doi curioși de existența mea. Ce poate fi atât de important legat de mine.
Odată cu răsăritul m-am întors în camera mea și le-am spus porumbeilor că este timpul să plece. Mă arunc lemeșă în pat dar în ciuda lipsei de somn nu reușesc să adorm, așa că îmi îmbrac hainele de antrenament și ies la alergat în mica pădure a castelului. Ciripitul păsărilor multicolore este minunat, iar lumina pală este perfectă. - Fugi!- Aud o voce masculină în urma mea și mă cuprinde un sentiment care îmi induce o alertă de pericol în tot trupul. Mă întorc brusc și dau nas în nas cu un bărbat a cărui față este acoperită, ținând în mâini un arc și o săgeată. - Cine ești și ce vrei de la mine?- Întreb eu fără rost, fiind evident că nu îmi va spune identitatea lui și cu atât mai clar e faptul că vrea să îmi pună capăt zilelor. - Locul tău nu e aici! Trebuie să dispari.- Imi spune țintimdu-mă cu săgeata. O iau la fugă sperând să ies din pădure dar din cauza agitației încurc drumul și mă afund și mai mult. - Ajutor! Cineva să mă ajute!- Strig disperată sperând să mă audă cineva. - Nu te va ajuta nimeni. Acum ești la mâna mea. Foloseșteți puterile, demonule!- Îmi strigă în timp ce ajung la peretele imens de piatră și mă opresc, ăsta îmi este sfârșitul. - Înainte să mă omori, spune-mi de ce faci asta. Merit atât. - Ești un pericol pentru întreaga lume. Trebuie să mori până nu este prea târziu. - Nu aș crede asta.- Se face auzită o voce masculină blândă dar totuși impunătoare. Era chiar el, contele Julian. Cu o mișcare rapidă a mâinii aruncă un cuțit spre atacator, care la contactul cu arma se preface în scrum. Cad în genunchi și încerc să îmi stăpânesc lacrimile. El se pune deasemenea în genunchi lângă mine și mă trage la pieptul lui. - E adevărat, sunt un demon? - Vom discuta despre asta cu altă ocazie, acum liniștește-te.- Îmi spune mângâindu-mă ușor pe cap.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
