Instinct

Partea 24

Când ploaia începe să își dea drumul, valetul apare de nicăieri cu o umbrelă neagră și îl urmez în casă. Un bătrânel înalt, îmbrăcat într-un costum negru și cu început de chelie în creștetul capului.
- Îmi este foame.- Îi spun într-un final, sperând să nu par nesimțită.
- Îl anunț pe bucătar să vă pregătească ceva. Urcați liniștită în cameră, iar slujnica vă va servi cât de repede.- Îmi răspunde aplecându-se în fața mea și pleacă, iar eu încep să urc scările spre camera mea.
De-abia am ajuns dar mă simt foarte inconfortabil aici.

A trecut mai bine de o lună de când am fost adusă la conac. Mi-am reluat antrenamentele cu maestrul Feng, Sedric și Ferdeno dar din câte am auzit Damian nici nu avea vreun gând de a veni, în schimb antrenamentele care trebuiau făcute cu el acum le fac cu Julian. Ne-am apropiat destul de mult, nu doar la antrenamente ne petreceam timpul împreună ci și în timpul liber jucăm deseori șah, dezbatem diverse subiecte și  îmi povestește istoria fascinantă a acestei lumi.
Prințesa Maya mă vizitează des însoțită de Anthony și Cintras, îmi provoacă o bucurie enormă. Am început să prind curaj, mai ales de când mă sprijină toată lumea în a-mi accepta noua viață, chiar și Ferdeno. Parcă încetul cu încetul coșmarul devine un vis frumos, singurele probleme rămase sunt lipsa de libertate și zecile întrebări din capul meu, majoritatea referitoare la Damian.

- Hai, atacă-mă!- Îmi spune contele zâmbind.
Nici nu stau pe gânduri și încep să alerg spre el, sar pe umerii lui și îl apuc de mâna dreaptă, aceasta fiind în fața chipului lui vrând să se apere crezând că vreau să îl lovesc pur și simplu, ajungând cu picioarele din nou pe pămând îl arunc peste umăr în trunchiul unui copac.
- Felicitări. Sunt mândru de tine.- Îmi zâmbește după care se ridică.- Cred că meriți o recompensă după toată munca grea din ultimele săptămâni.- Spune venind spre mine.
- Vreau să fac o vizită la castel.- Îi mărturisesc serioasă fără ezitare.
- Dacă asta este ceea ce îți dorești atunci după ce ne schimbăm de feșmintele acestea murdare putem porni.- Îmi răspune cu același zâmbet sincer și îmi mângâie ușor obrazul stând.
- Mulțumesc.- Îi spun mai să nu îmi ies din piele de fericire și încep să alerg spre intrarea în conac pentru a mă duce în dormitorul meu.
Mă schimb într-un corset vișiniu,o pereche de pantaloni negri de piele și botine negre de asemenea din piele, care chiar dacă aici nu au fost inventate pot să spun că tocmai le-am inventat eu, poate pornesc o nouă modă, toate acestea asortate la o capă neagră cu glugă. Într-un final îmi retușez machiajul, mă piaptăn și mă parfumez, după care ies grăbită pe ușă.