Partea 46

211 22 0
                                    

Într-un final, sa întâmplat de ceea ce îmi era mai frică. Am ajuns în fața lui Evangeline pentru a da explicații.
- Povestea celor întâmplate nu îmi este tocmai clară, ai putea să îmi spui și tu ce sa întâmplat?
- Doar l-am simțit și am acționat, poate am greșit, poate am fost prea agresivă și sunt conștientă de asta. Eu do...
- Skyler, nu te-am chemat pentru a te lua la rost. Tot ce vreau să știu este ce sa întâmplat acolo, dacă nu vrei să vorbim despre asta atunci bine. În schimb, spune-mi de ce l-ai lăsat în viață?
- Nu am putut, nu sunt în stare de așa ceva.
- De ce? Ai ucis trădătorii unul câte unul și doar cu două zile în urmă ai ars de vii sute de inamici.- Bate ea cu pumnul în mânerul scaunului.- Mi-ai dovedit deja loialitatea ta, nu înțeleg care a fost problema.
- Pur și simplu nu am fost în stare pentru că era el. Toți ceilalți erau niște necunoscuți, dar el era Damian.- Spun aproape strigând.
- Te-ai îndrăgostit. - Îi scapă aproape șoptit printre buzele subțiri.
- Majestate, vă înșelați. - Îmi fac curaj să îi spun după câteva momente de liniște.
- Te rog să pleci, du-te să te odihnești. Zilele următoare te voi anunța când vei merge din nou pe front.

Nu îi răspund absolut nimic, doar mă aplec și mă bucur să scap îndreptându-mă spre grădina din spate. Mare noroc că Julian a pornit spre conac. Acum ce mă fac? Lucrurile devin din ce în ce mai complicate, iar eu nu pot să țin pasul. Trebuia să îl ascult! și ce este cel mai rău este că poate nu voi mai avea niciodată ocazia să vorbim între patru ochi. Trebuie să îl găsesc sau să iau legătura cu el. Fulgerată de o idee rapidă încep să mă îndrept spre bibliotecă cu pași repezi, unde spre norocul meu dau de Cintras.
- Trebuie să mă ajuți. Cum pot lua legătura cu Damian?
- Sky, ast...
- Nu spune că este imposibil, trebuie să fie o cale!
- Hai să mergem în laborator. - Oftează adânc și ridicându-se de pe scaunul din fața șemineului.
- Unde mergem? Laboratorul este în cealaltă aripă a castelului.
- Avem nevoie de ceva ce îi aparținea lui pentru a putea face legătura.
- Ce legătură? Ce vom face noi mai exact?

În minutele următoare am aflat, urmează să mă infiltrez în visele lui Damian. Abia aștept să îl revăd.
- Este târziu așa că probabilitatea ca Damian să doarmă este mare. Acum întindete pe canapea și bea asta, de restul mă ocup eu.
- Ce e asta?
- Te ajută să adormi. Încearcă să te relaxezi și nu uita că tot ce vezi acolo nu este real. Voi doi dețineți controlul a tot ce se întâmplă.

Iau aer adânc în piept și beau lichidul maro-verzui din pahar după care mă întind pe canapeaua nu tocmai comodă. În scurt timp mă găsesc pe un câmp bătut de vânturi și învelit într-un apus de soare.

InstinctUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum