Instinct

Partea 51

- Cum ați îndrăznit să părăsiți castelul fără știința mea?!- Răsuna sala tronului de vocea ei nervoasă.
- Am făcut față unei întregi armate, nesuferiții aceea de speță joasă au fost o joacă de copii.
- Și majestate, să nu uităm că l-am eliberat cu succes pe Calais.- Intervine și Anthony într-un final. 
Regina Evangeline este extrem de supărată pe noi. Dar nu ne este teamă de pedeapsă, suntem fericiți că am reușit să salvăm felina chiar dacă a trebuit să o facem pe la spatele ei.
- Skyler, mâine tu și Julian porniți spre Regatul de Est. Au nevoie de ajutor. Acum plecați.

Zis și făcut. Pe holul imens ne-am separat, eu lând direcția spre camera mea dar un gând fugar mă face să mă răzgândesc. Acum stau în camera lui, pe patul lui, între cearceafurile încă îmbibate cu mirosul lui. Și închid ochii, parcă îi simt din nou respirația la doar câțiva centimetri de pielea mea, parcă îi simt din nou atimgerile delicate dar ferme, parcă îi simt din nou buzele moi pe gâtul și fruntea mea.

Ce mi-ai făcut, Damian? În prima zi când ne-am întâlnit, din prima clipă m-ai privit în ochi și ai început să mă analizezi din cap până în picioare, iar eu am făcut la fel. Simțeam cum puterea din picioare mă părăsea încetul cu încetul pentru că tu mă priveai, erai superb în bătaia razelor de soare ce se jucau pe chipul și trupul tău. 

Gândurile și amintirile mele sunt întrerupte de o bătaie în ușă.
- Știu că ești acolo. M-am gândit că poate ai vrea să vorbim sau doar să stăm împreună pentru că sunt de părere că ai nevoie de cineva alături. - Îi aud vocea blândă în timp ce pășește în cameră și închide ușa în urma ei.
Suspin adânc și îi fac semn să se așeze lângă mine, ea doar zâmbește și mă cuprinde în brațele ei firave.
- Aseară ai avut un val de sentimente foarte intense, dar doar pentru câteva minute. Sa întâmplat ceva interesant?- Mă întreabă mângâindu-mi părul în timp ce capul meu se odihnește pe umărul ei drept.
Doar dau din cap negând că s-ar fi întâmplat ceva și tot ceea ce mai pot face este să sper că Maya va abandona acest subiect.

Într-un fel, aștept cu nerăbdare să ajung din nou pe câmpul de luptă. Adrenalina provocată de pericol, ușurarea simțită în momentul în care pot să îmi eliberez toată povara și să o dezlănțui asupra inamicului transformând-o în flăcări. Dar încep să îmi fac griji, conștiința mea este din ce în ce mai tăcută.

Prea multe gânduri, prea multe stări și prea multe sentimente. Toate împrăștiate în sinea mea, unele atât de contradictorii și împrăștiate, totuși toate la un loc sunt...eu.