Partea 9

354 37 0
                                    

Mi-a fost dor de pantaloni. Slujnica mi-a adus în această dimineață o pereche de pantaloni de piele maro închis, niște cizme negre, până peste genunchi și o cămașă albă. Ies din cameră și dau nas în nas cu Anthony.
- Speram că ai uitat de mine.- Îi spun trecând pe lângă el dându-mi ochii peste cap și apropiindu-mă de scările din capătul drept al holului împodobit cu un covor lung roșu și niște făclii, el fiind din primul moment în urma mea.
- Nu e vina mea că trebuie să stau cu ochii pe tine. Crede-mă că nici mie nu îmi face plăcere.

De abea când părăsim zidurile castelului observ că soarele nici nu a apărut pe cer. După ce ajungem în fundul grădinii din spate, într-un pătrat mare din marmură de o culoare gri închis plin de crăpături și găurele ici colo. Damian mă așteaptă deja, când ajung la doar câțiva metri de el își întoarce privirea spre mine și îmi zâmbește.

- O preiau eu de aici. Poți să pleci.- Îi spune blondinului arțăgos, am impresia că nu se prea suportă unul pe altul.
Anthony încuviințează dintr-o mișcare ușoară a capului și pleacă.
- Nici păsările nu s-au trezit, eu de ce trebuie?
- Nu știu cum este în lumea ta dar aici noi ne trezim odată cu soarele.-Îmi spune râzând și vorbindu-mi cu aceeași voce călduroasă și puțin răgușită.
- Acum ce facem?
- Te voi lega la ochi. - Îmi spune cu un zâmbet șiret în colțul drept al buzelor punându-se în spatele meu ținând în mână o eșarfă neagră. Încep să îmi dau seama de ce este el atât de fericit astăzi dimineață.
- De ce?- Îl întreb un pic speriată, poate chiar panicată, în timp ce eșarfa catifelată îmbibată în parfumul lui îmi împiedică deja vederea.
- Vreau să aflu cât de bune sunt instinctele tale.

Încă pot să îi simt respirația pe gâtul meu. Înghit în sec, am emoții.

 Înghit în sec, am emoții

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
InstinctUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum