Instinct

Partea 57

     Balul mascat al Toamnei, un eveniment minunat la care ar trebui să mă simt liniștită și în siguranță, dar în schimb am emoții și reacționez la fiecare sunet mărunt. Totul mulțumită spuselor lui Damian. Zilele trecute, Cintras a încercat să mă liniștească spunând că v-a rămâne în apropierea mea întreaga noapte pentru a mă scăpa de discuțiile cu regii dacă îi dau un anumit semnal.

Bat la ușa prințesei și intru după ce primesc permisiunea.
     - Îți simt emoțiile la maxim.- Îmi spune râzând.
     - Ar trebui să mergem. Știi foarte bine că majestății sale nu îmi place să întârzii.- Îi ignor spusele, privind-o cum își aplică parfumul dulce pe pielea fină și pe rochia turcoaz, după care își așează masca subțire de porțelan.
     - De ce nu vrei, să îmi spui de ce ești atât de încordată?- Spune apropiindu-se de mine.
     - Maya, fi foarte atentă la ce îți voi spune.- O rog punându-mi mâinile pe umerii ei.- Nu ai pentru ce să îți faci griji, tu și sora ta sunteți în cea mai mare siguranță.
     - Știu, nu pentru noi îmi fac griji. Abia dormi și cu atât mai puțin mănânci, nu știu ce gânduri te bântuie dar încep să te distrugă.
Prefer să rămân în liniște și să o strâng într-o îmbrățișare
     - Dacă te face să te simți mai bine, trebuie să îți mărturisesc că și eu am același sentiment plin de căldură atunci când suntem aproape una de cealaltă.
Are dreptate, chiar m-a făcut să mă simt mai bine.

Maya este tot ce am fost eu odată, este inocentă, blândă și iubitoare. Acum când mă privesc în oglindă văd doar un criminal confuz cu sânge rece.

Sala de bal este decorată superb, iar invitații sunt, poate chiar exagerat, de eleganți. O las pe prințesă cu Anthony și Calais și mă îndrept spre Julian care stă singur pe balcon.
     - Arăți încântător.- Se apleacă ușor și îmi sărută dosul palmei drepte, îndepărtându-și masca ce îi acoperă doar ochii.- Dar totuși, aș fi preferat poate o altă culoare a rochiei.
     - Sângeriul mă reprezintă cel mai bine.- Spune pășind în față și sprijinindu-mi fruntea de pectoralii săi, iar acesta mă cuprinde cu brațele sale protectoare.
     - Nu am mai stat împreună de ceva timp.
     - Știu, îmi pare rău. Nu am nici un fel de scuză, iartă-mă.
     - Nu trebuie să îți ceri iertare pentru nimic. Sunt conștient de îndatoririle tale ca gardă de corp, așa cum știu de misiunile tale regale legate de Damian și de orele cu Feng.
La auzul numelui său simt un mic fior pe șirea spinării și parcă întreaga lumea mi-ar pica pe umeri.
     - Eu chiar încerc, dar simt că cedez psihic. Iar coșmarurile din timpul nopții care nu mă lasă să dorm mă epuizează și fizic.
     - În ciuda acestor lucruri te descurci foarte bine. În noaptea asta încearcă să te distrezi puțin, iar mâine vom petrece câteva ore împreună. Ce părere ai?
     - Ar fi foarte plăcut.- Îi zâmbesc, lăsându-mi ușor capul în palma s-a după care intrăm împreună în imensa sală.

Trecând pragul ușilor franțuzești, mă acaparează un sentiment mult prea cunoscut. Încep să mă plimb prin mulțime și încerc să identific persoanele cunoscute. Începe o melodie lentă, o recunosc încă de la primele note, este prima și ultima pe care am dansat cu Damian. Picioarele mele parcă prind rădăcini pentru câteva clipe, cineva îmi atinge ușor mâna dreptă și mă îndrumă la o piruetă lentă după care mă lasă în jos sprijinită de brațul său. Chiar dacă fața lui este acoperită, nu pot confunda acea privire indecentă și parfumul masculin cu nimic în lume. Încerc să îi vorbesc, dar nu sunt în stare să scot nici un sunet.
     - Și eu mă bucur să te văd, dulceață.- Îmi zâmbește șarmant neîntrerupând dansul.
     - Este prea periculos să fi aici.
     - Nu îți face griji, totul este sub control și face parte din plan. Știu că nu le vei putea refuza oferta, nici măcar regina nu a putut să o facă.
     - Începe să îmi fie teamă.
     - Oricât de departe merg lucrurile zilele următoare, nu uita că eu sunt chiar în urma ta și voi interveni la timp.

Simt cum lacrimile îmi acaparează ochii și îmi înfund fața în sacoul lui.