Instinct

Partea 55

Povestea Kiei nu îmi dă pace nici ziua următoare. Dimineața o petrec meditând cu speranța că voi mai avea și alte viziuni dar înzadar.

Astăzi este ziua în care Evangeline le ascultă problemele sătenilor și încearcă să le rezolve. Este foarte ciudat să stau în sala tronului cu aceeași datorie ca Acor și Mente. Unii săteni mă recunosc și cad în genunchi și își manifestă bucuria și speranța. Una din problemele principale ale sătenilor sunt bandiții care terorizează piața și cei care fură de pe pământurile lor pe timp de noapte. Mă ofer de bună voie să merg pentru a rezolva problema, cu greu dar într-un final Evangeline acceptă. Ca ajutor îmi pune la dispoziție unul din cavaleri.

După o noapte plină de coșmaruri mă aflu în piața satului, bineînțeles deghizată. Nu trebuie să așteptăm mult ca bandiții să își facă apariția. Îmi îndepărtez gluga și mă apropii de cei trei infractori.
- S-a terminat distracția. Predațivă de bună voie sau vom fi nevoiți să folosim forța.
- Cine te crezi, de ne vorbești așa?- A spus un roșcatul din partea stângă în timp ce se întorceau cu fața spre mine.
Am ridicat puțin mâna dreptă cât să fie clar că țin în palmă o flacără. Unii sătenii au început să vorbească despre bătăliile câștigate și alții se ascundeau.
- Am auzit un zvon cum că ai petrecut mai bine de douăzeci și patru de ore pe câmpul de luptă.- S-a făcut auzit și șatenul cu plete lungi din mijloc.
- Treizeci și opt, mai exact. Deci, vă predați sau vreți să ne jucăm?

S-au uitat unii la alții și au luat-o la fugă.  Eu m-am dus după cei doi șateni, iar ajutorul meu după roșcat. Au ceva foarte familiar cei doi, dar nu îmi pot da seama ce anume. Îi urmăresc până în pădure unde se evaporă și în schimb apare el.
- Mă bucur să te revăd.
- Mă bucur că ești în viață, dar acum că ne-am întâlnit știi foarte bine ce ar trebui să fac. Unde sunt cei doi?
- Verii mei au plecat, treaba lor era doar să te ademenească la mine. Trebuie să te avertizez.
- În legătură cu ce?
- Regii cu care ai devenit atât de apropiată nu sunt ceea ce par a fi. Vor veni la balul de toamnă și îți vor face o ofertă, refuză indiferent de ce îți oferă. Ei nu sunt ceea ce par a fi.
- Damian, am alte probleme cu care trebuie să mă confrunt. Nu am timp pentru conspirațiile tale.
- Nu vreau nimic altceva, doar refuză oferta.
- Ce ai făcut până acum? Nu am vorbit de ceva timp.
- Mi-am continuat planul. Te-aș fi căutat dar unii intrau deja la bănuieli.
- Damian, fugi!- Îi ordon chiar înaite să încep să îl vânez.

Într-un fel îmi doresc să îi provoc durere, dar în altul nu aș mai vrea să îi fac rău niciodată.