Partea 52

209 18 0
                                    

Au trecut deja trei zile de când ne aflăm în regatul aliaților noștri, suntem epuizați, ne-am pierdut până și ultimul strop de putere. În ultimele treizeci și opt de ore am fost pe câmpul de luptă, fără oprire am luptat cu inamicul și am învins. Ajunsă în camera mea mă arunc pe patul cel moale și adorm instantaneu.

Am din nou un coșmar dar de data aceasta am și un salvator.
- Nici nu îți dai seama cât de mult mă bucur că ești aici.- Îi spun aproape plângând.
- Am fost ținut la curent cu cele întâmplate pe câmpul de luptă. M-am gând că poate vrei să vorbim.- Mă strânge ușor în brațe și mă sărută în creștetul capului.
- Nu mă așteptam la o luptă atât de lungă și dură. A fost oribil.
- Știu, dar acum sa terminat.
- Dar până când?! Până mă voi trezi și lucrurile o vor lua de la capăt! Damian, eu nu mai pot, m-am săturat de lumea voastră și de război. Îmi este dor de familia și viața mea normală! Și cel mai rău este că, nici dacă aș avea ocazia nu m-aș putea întoarce în lumea mea pentru că nu aș mai putea trăi o viață fără toți cei de la castel și fără tine.- Îi mărturisesc ținându-mă de cap și pășind dintr-o parte în alta în spațiul infinit.
- Sfârșitul războiului este aproape, doar ai răbdare.

Când mă trezesc, întunericul și liniștea predomină încăperea. Aprind un mic foc în palma dreaptă pentru a face lumină și privesc ceasul realizând că este ora 00:42. Oare cât am dormit?

În timp ce mă spăl de sângele inamicilor, ce acum e uscat pe pielea mea de o nuanță palidă, remarc un număr mare de vânătăi și răni ce pulsează puternic de durere dar una îmi atrage în special atenția. Ulterior mă îmbrac cu haine curate, bat la ușa lui Julian dar nu primesc nici un semn din partea cealaltă așa că iau direcția spre sala tronului unde doi gardieni stau de pază.
- Cine se află după ușă?- Întreb sprijinită de unul din pereții reci ai holului.
- Regele Carastin și contele Aris sunt înăuntru, dar au dat ordin să fie deranjați doar în caz de urgență.- Mă informează unul din gardieni după care vine mai aproape de mine pentru a mă putea sprijini de el.
- Crede-mă, este o urgență.
Companionul său bate puternic în imensă ușă din lemn după care deschide.
- Domnița Skyler poftește să intre. - Anunță acesta și primește aprobare în clipa următoare.

Păștesc sprijinită de gardian și observ cum cei doi stau la o măsuță înconjurată de patru fotolii identice. După plecarea lui încercând să mă apropii de cei doi bărbați impunători cad în genunchi și regele apare în dreapta mea în timp ce Julian rămâne așezat întrunul dintre fotoliile maro închis. Carastin mă cuprinde în brațe și mă așează cu grijă lângă Julian.
- Nu ai primit îngrijiri medicale, ai dat ordin clar să nu fi deranjată sub nici o formă.
- Da, îmi amintesc. Din fericire nu este nimic grav. Cum de nu dormiți la ora aceasta?- Întreb turnându-mi un pahar de vin roșu.

 Cum de nu dormiți la ora aceasta?- Întreb turnându-mi un pahar de vin roșu

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
InstinctUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum