Instinct

Partea 20

Ajunși înapoi la castel Damian a decis să mă conducă în cameră. Lângă ușă era Anthony, adormise pe un scaun. Am intrat în liniște în cameră și am închis ușa după noi.
- Rămâi aici.- Îmi spune poziționându-mă la intrarea în cameră.
Merge la pat și alege una din cele două păruri și acoperă oglida.
- Damian...de ce ai făcut asta?
- Când vei fi pregătită dă pătura jos. Până atunci încearcă să dormi liniștită.
- Mulțumesc.- Ii zâmbesc în timp ce îmi atinge ușor obrazul stâng și pleacă.

Dimineață, Dora este foarte încântată de faptul că oglinda este intactă. După ce am terminat cu rutina zilnică și am îmbrăcat o rochie simplă dar totuși elegantă ies din cameră și dau nas în nas cu Anthony.
- Ești bine?- Mă întrebă cu o expresie neutră pe față.
- Da. Totul a fost bine.- Îi răspund schițând un zâmbet.
- Atunci vino. Îți arăt laboratorul lu Sedric.

Îl urmez până într-o încăpere din turnul de sud unde ne întâlnim cu Cintras și maestrul Sedric. Orele au trecut extrem de plăcut, am învățat despre plantele de aici și proprietățile lor, nu aș fi crezut că botanica poate fi atât de fascinantă.

Îndreptându-mă spre camera mea aud cântecului unui pian. Mă opresc la ușa încăperii de unde venea sunetul minunat. Era prințesa Maya, iar la fereastră băiatul care i-a cântat serenada cu câteva zile în urmă. Mă observă amândoi, el fuge, iar ea se oprește.
- Îmi pare rău, nu am vrut să deranjez.- Mă scuz ușor rușinată.
- Nu este nici o problemă.- Îmi zâmbește ea călduros, ca de fiecare dată.
- Dacă îmi permiteți, de ce păstrați totul secret.
- Poate ar fi bine să îți spun, m-aș simți mai bine. Închide te rog ușa și așeazăte.
Fac întocmai cum mi sa spus și ocup loc pe un fotoliu.
- El este Calais. Când sora mea a aflat de relația noastră ne-a interzis să mai continuăm, în caz contrar îl izgonea din regat.
- Când sa întâmplat asta?
- Acum doi ani. Dar sentimentele mele nu s-au schimbat, ba din contră s-au amplificat.
- Din câte am observat nici sentimentele lui nu s-au stins. Regina Evangeline, de ce este în potriva iubirii voastre?
- Încă mă vede ca pe un copil. Mă vede fragilă ca pe un pahar de sticlă.
- Poate sună ciudat dar cred că vă pot ajuta, chiar dacă îmi risc capul făcând asta.
- La ce te gândesti?- Sare ea agitată se pe scaunul de la pian.
- Vă puteți întâlni în camera mea la noapte, fără să vă deranjeze nimeni.
- Skyler...nici nu știu cum ți-aș putea mulțumi.- Îmi sare la gât luându-mă într-o îmbrățișare strânsă.- Și îți promit că dacă ceva va merge rău, tu nu vei avea de suferit nici o consecință.
- Nu trebuie să îmi mulțumiți, nimeni și nimic nu ar trebui să stea în calea iubirii adevărate.
- Ai atâta dreptate.
- Să fiți în camera lea la ora 21 fix. Acum merg să îl caut și pe el ca să îl anunț.- Cu aceste cuvinte părăsesc încăperea și mă îndrept cu pași repezi spre grădina din spate.
Într-un final îl găsesc la umbra unui copac și îi șoptesc subtil planul. Rămâne șocat dar aprobă cu o mișcare subtilă a capului.

Este trecut de ora stabilită și totul a decurs bine. Pentru a le oferi intimitatea necesară în această noapte mă refugiez în bibliotecă. Mă bucur că după atâta amar de vreme am reușit să îi ajut, nici nu îmi pot imagina câtă durere au purtat în acești doi ani. Sper din tot sufletul să nu afle nimeni alt fel Calais și cu mine suntem pierduți, din păcate nici măcar prințesa Maya nu ne poate apăra în potriva reginei.

- Foarte frumos ce ai făcut pentru prințesă și Calais.- Aud din senin o voce și tresar speriată.