O poveste plină de mistere, acțiune și sentimente în care protagonista ajunge într-o lume complet diferită față de cea pe care o cunoștea până atunci. O lume în care instinctele sălbatice o predomină, iar pericolul se află la orice pas, chiar și înt...
Aud cum se îndepărtează câțiva metri. În secunda următoare mă lovește ceva în partea dreaptă. - Concentrează-te! Nu lăsa nimic să îți distragă atenția. - Am înțeles.
Realizez repede că este un bici. Sunt legată la ochi și el mă lovește cu un bici, oare chestia asta îl excită? Adică, chiar ar avea sens.
După ceva timp simt că mă ustură palmele, de fapt de la coate în jos ambele mâini.
- Dezleagăte la ochi. - Îl aud ordonându-mi serios. În momentul în care îmi recapăt vederea observ că brațele mele sunt acoperite de răni aproape invizibile sub pătura de sânge. - Rămâi aici, mă întorc imedeat. Încuviințez cu o mișcare ușoară a capului. În câteva minute își face apariția slujnica care mă trezește dimineața și mă ajută să mă pregătesc, cu o găleată din lemn plină cu apă, o cârpă albă și niște bandaje. Ne așezăm la umbra unui copac și începe să îmi spele rănile.
- Ai mare noroc, copilă. - De ce spuneți asta? - Dacă domnul Damian nu ar fi atât de blând antrenamentul s-ar fi putut termina foarte neplăcut.
Prefer să tac, dacă antrenamentul cu Damian a fost așa, îmi este și frică să mă gândesc cum va fi cel de mâine cu Ferdeno. - De ce mă antrenează? Ce plan au cu mine? - Mă trezesc spunându-mi doamnei ușor ridate căreia îi piere zâmbetul ușor de pe buzele secate de timp. - Nu am în posesia mea asemenea informații.- Răspunsul, dar mai ales reacția ei mă pune pe gânduri, mă minte.
Slujnica termină să îmi bandajeze brațele și pleacă, fiind înlocuită de Damian. - Acum ce vom face? - Îl întreb ridicându-mă de pe iarbă. - Hai să ne plimbăm. Încuviințez cu o mișcare ușoară a capului după car cu fiecare pas ne pierdem din ce în ce mai mult printre copaci.
- Ce se întâmplă dacă renunț? Dacă decid să nu mă mai antrenez, să nu mai învăț. - Mai mult ca sigur regina te va declara un pericol ș...- Și-a pierdut glasul, de parcă l-ar fi furat cineva într-o fracțiune de secundă. - Ceva...ceva nu este în regulă. - Simt că ard, trebuie să fug, dar încotro? Unde trebuie să ajung și de ce? - Ochii tăi, s-au făcut negri ca unui demon.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
