O poveste plină de mistere, acțiune și sentimente în care protagonista ajunge într-o lume complet diferită față de cea pe care o cunoștea până atunci. O lume în care instinctele sălbatice o predomină, iar pericolul se află la orice pas, chiar și înt...
Cum mi-a putut face asta? Mă așteptam la asta de la oricine, mai puțin de la el. Nu vreau să îl mai văd, nu vreau să îl mai aud și nu mai vreau să locuiesc cu el. Vreau doar să păstrez distanța pe cât de mult este posibil. Maya, mi-a spus că pot să ies după ce mă simt mai bine, așa și fac. Am amețeli slabe dar nu cât să mă dezorienteze. Ieșind din camera medicală, încep să colind holurile ajungând la etajul cu, camera lui Damian. Chiar aș vrea să știu despre ce vorbea când ne-am întâlnit ultima dată, adică știu foarte bine dar vreau să aud de la el.
- Skyler.- Aud o voce masculină și tresar ușor.- Ar trebui să te odihnești. - Nu te mai preface că îți pasă. Nu mai vreau să mai am nici o legătură cu tine! Ești un trădător jalnic și fără suflet la fel ca și nesuferiții pe care i-am ucis!- Terminându-mi propoziția simt cum palma lui face contact cu obrazul meu stâng după care mă strânge la pieptul lui. - Nu îmi mai vorbi în felul acesta niciodată. Când te pierzi...nu doar altora le poți face rău dar și ție. Colierul este ca o barieră între tine și instinctele tale pe care încă nu le poți controla, vreau să te protejez de tine însuți. Îl împing și fac doi pași în spate. - Nu mă mai atinge niciodată, nu îmi mai vorbi niciodată. - Spun făcând dreapta și plec în jos pe scări, la un moment dat văzându-l pe maestrul Sedric, dar îmi continui drumul neîntrerupt. Vreau doar să ies odată afară, ceea ce și reușesc în scurt timp, după care mă așez pe una din băncuțele din marmură din grădina din spate. Am nevoie de o pauză, departe de toate problemele și nebunia de aici. Vreau să plec, mă ridic și alerg până la porțile castelului, gata să dau ordin să fiu lăsată afară.
- Ești sigură că vrei să pleci? - Ce cauți aici?- Întreb întorcândumi privirea către sursa vocii din spatele meu. - După cele întâmplate puteam să jur că vrei să fugi. - Trebuie să aflu cum pot să dau jos colierul pentru că mă îndoiesc că cineva de aici ar vrea să scap de el. - Nu fi atât de sigură de asta. - Nici tu nu ai încredere în mine, ești pe mână cu ei și vă este frică de profeție! - Sky, avem încredere în tine dar... - Dar ce? Rănile din jurul gâtului meu nu sunt semne de încredere!- Continui să strig nervoasă.- Și dacă credeți că voi crede povestea cu "am făcut-o ca să te protejăm" atunci vă înșelați amarnic. - Ce poveste? Nu te înțeleg, cine și ce ți-a spus? Și mai inportant de atăt, cine te-a lovit? - De unde știi?- Rămân șocată la întrebarea lui. - Sedric a venit în camera mea rugându-mă să te caut pentru că te-a văzut și după cum îți arăta fața bănuia că te-a lovit cineva, recent. - Nu vă mai băgați nasul în treburile mele. - Cine și-a permis așa ceva? - Nu îmi mai pune întrebări la care oricum nu vei primi răspuns.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
