Instinct

Partea 32

Reușesc să îmi pun mâna dreaptă  între gâtul și umărul lui stâng, lăsând o arsură cu modelul palmei mele, dar mă aleg cu o oșoară tăietură în partea stângă a abdomenului și mă refugiez câteva momente pe creanga unui copac. Julian și Evangeline mă urmăresc de pe balconul de la sala tronului, Maya, de la fereastra spulberată mai devreme și străini ici-colo.
- Renunți, demonule?
- Nu ai atât de mult noroc. - Mă concentrez , pentru al arde de viu, dar fără secces, gândurile îmi sunt în zeci de părți. Mă simt slabă.
- Mă așteptam la ceva mai mult din partea ta.
- Încă nu ai văzut nimic!- Mă calcă pe nervi, extrem de mult.

După o serie de lovituri reușesc să îl fac să își scape sabia și năvălesc asupra lui dar reușește să mă lovească din plin în stomac și ajung să mătur praful câțiva metri.  Mă simt oribil, mi sa întors stomacul pe dos. Dar asta mă stimulează mai mult, încep să simt din nou acea căldură și știu foarte bine ce urmează să se întâmple, din acest motiv îl las să mă lovescă și să mă doboare mai mult până când totul se întunecă, mă pierd. Dar o durere puternică mă aduce înapoi cu picioarele pe pământ, îmi pun mâna sub zona gâtului, sunt plină de sânge și am o rană imensă în forma colierului primit de la Julian.
- Ce vrea să însemne asta?!- Strig îndreptându-mi privirea spre el, dar nu îmi răspunde. Doar își apleacă capul.- Trădătorule!- Din nou, nu spune nimic și intră înapoi în sala tronului.

- Apărătorul tău sa transformat în dușman, cum te simți?- Mă întreabă inamicul râzând cu poftă. 
- Exact cum sa simțit regina când ați trădato!- Îi reproșez, așteptându-i zâmbetul de pe buze. După numeroase încercări de a-mi scoate bijuteria reușesc doar să îmi ard palmele.
Sunt obosită și am dureri destul de mari, dar el de abia de suspină. Nu pot risca un incendiu aruncând cu foc spre el, e prea periculos. Un bubuit puternic îmi rupe firul gândurilor. Ferdeno, l-a izbit pebărbat într-un perete al castelului.
- De aici mă ocup eu, oricum avem niște conturi de reglat.- Îmi spune lupul zâmbind, iar în clipa următoare maestrul Feng mă sprijină de el și ne îndreptăm spre intrarea în clădire.
Intrând apare prințesa Maya și îl ajută pe maestru să mă ducă la etaj, unde sunt camerele medicale. Am scăpat ca prin urechile acului, din nou.
Imedeat după ce m-au așezat pe pat, prințesa începe să îmi spele și bandajeze rănile, iar maestrul Feng pleacă. Restul luptei o urmăream de la fereastră, într-un final apărând Damian și decapitând trădătorul se sfârșește lupta.
- Cum te simți?- Mă întreabă ea, privind cum mă fac comodă într-unul din paturile cu așternut alb.
- Mai mult de cât trupul, mă doare neîncrederea lui Julian față de mine.
- Poate nu e tocmai așa. Poate că...
- Ba da, altfel nu are cum altcumva să fie.- O întrerup strângând din pumni.
- Totul se va rezolva. Știu cât de mult ai pe conștiință ce sa întâmplat în castel dar ai încredere în sora mea și în Julian, sunt oameni buni și vor lua decizii bune pentru viitor.