Instinct

Partea 63

- Damian, dă-mi colierul. Spun întinzându-mi palma dreaptă.
- Ce ai de gând să faci?
- Am un plan. Dă-mi colierul, vorbește cu Cintras și spune-i să meargă la prințesă și ceilalți pentru ai duce spre casă printr-un portal și să mergeți și voi doi. Eu merg să vorbesc cu Julian și regina Evangeline, în noaptea asta pun punct logodnei și totul v-a reveni la normal.
- Nu îmi place cum sună asta. Sky, asta e o nebunie curată. Rămân cu tine.
- Nu. În ochii lor tu ești un dușman, vor crede că mă manipulezi și nu voi reuși să rezolv nimic. Nu îți face griji, îi am pe Julian, Akor și Mente în spatele meu. Ai încredere în mine, acum este rândul meu să iau lucrurile în mâini.
- Nu uita că eu... Se oprește din a termina propoziția parcă negăsindu-și cuvintele.
- Știu, și eu. Îl sărut pentru ultima dată și iau colierul din mâna lui.
Înainte de a părăsi încăperea îmi detașez unele părți ale rochiei, aceasta rămânănd la o lungime mult mai scurtă și comodă. El mă privește uimit.
- Înainte să pornesc spre munți m-am înțeles cu croitorul pentru a-mi modifica toate rochiile. Spun zâmbind la înbujorarea din obrajii săi. Această lungime a rochiei este una normală în lumea mea.

Prima oprire este în camera lui Julian, îi povestesc că am reușit să găsesc colierul cu ajutorul Kiei. Prefer să păstrez adevărata poveste în secret până ajungem acasă.
- Este un plan destul de riscant, dar poate funcționa. Să mergem.
Julian nu a fost greu de convins, partea grea de abia acum urmează.

Regina este destul de suspicioasă la început, dar îi place planul.
- Pentru prințesă și ceilalți nu vă faceți griji. În aceste momente Cintras îi transportă acasă, m-am ocupat de toate.
- Sunt mândră de tine. Dar înainte de toate, Julian îndepărtează colierul.
În momentul în care bijuteria dispare simt cum o greutate imensă dispare de pe umerii mei și în locul ei îmi pun Ochiul Dragonului.

După ce regii acceptă întrunirea de urgență, ne adunăm toți în sala tronului.
- Îmi era teamă că îl vei găsi. Râde Cansino ironic, frecându-și fruntea.
- Majestățile voastre, acum înțeleg perfect rolul acestei căsătorii dar am dori să vă propunem o altă variantă.
- Vă ascultăm. Spune Carastin foarte serios și fixându-mă intens cu privirea.
- Oferta sună în felul următor, logodna se anulează, ea păstrează colierul și noi ne întoarcem acasă în noaptea asta. Iar colaborarea regatelor continuă.
- De parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Spune roșcatul.
- Nu tocmai, eu voi oscila între cele două regate. Două săptămâni voi fii în Lirya și o săptămână aici, iar în viitorul apropiat voi depune și aici același jurământ de loialitate. Mi se pare o ofertă corectă.
- Care este garanția că vă țineți de cuvânt? Întreabă Cansino.
- Toții anii de prietenie și loialitate pe care îi avem în spate. Eu încă nu am uitat cum am copilărit împreună. Preia regina cuvântul. Pe lângă asta, nu v-am dat niciodată motiv de îndoială. Noi avem nevoie de voi așa cum voi eveți de noi.
- Evangeline are dreptate. Frica ne-a orbit și ne-a făcut să ne îndoim de toată lumea. Spune Carastin ridicându-se de pe tron. Ca să fiu sincer, după reacția ta de la cină chiar începea să îmi fie milă că te obligăm să faci asta. Spune ajungând în fața mea și cuprinzându-mi mâinile. De fratele meu mă ocup mâine, vă pregătesc o trăsură și puteți porni spre vapor.
- Ne întâlnim peste două săptămâni, majestate.

Pornim în grabă, avem dubii legate de ușurința cu care au decurs lucrurile. Frustrarea lui Cansino era evidentă. După ce ajungem destul de departe în larg, toți se retrag pentru a se odihni. Eu rămân pe punte pentru a sta de gardă, oricum nu am somn. Era să uit cât de bine se simte libertatea, iar acum că piatra este a mea mă simt pregătită să apăr regatele...cu Damian alături de mine. Totuși încă nu știu cum ar trebui să îi explic totul reginei.