Instinct

Partea 42

Se așează lângă mine pe băncuța din marmură, îmi ridică încet mâna dreaptă după care o sărută ușor.
- Cum te simți?
- Obosită, dezamăgită și cred că destul de confuză.
- Confuză în legătură cu ce anume?
Îmi iau privirea de pe chipul lui și o mut spre un tufiș cu trandafiri sângerii, tăcerea fiind neîntreruptă.
- Dacă este legat de cele întâmplate în regatul de est, mie nu mi se pare că ar fi ceva neclar.- Continuă cu o voce suavă, luându-mă ușor de bărbie pentru a-mi fixa din nou privirea asupra lui ca mai apoi distanța dintre buzele noastre să se micșoreze treptat.
- Julian, am nevoie de puțin timp. Totul se întâmplă prea repede pentru mine.- Mă ridic agitată și iau direcția spre intrarea în castel.

Dimineață, antrenamentul începe devreme. Spre surprinderea mea Ferdeno este mai adormit decât mine.
- Ne antrenăm de patru ore în continuu, nu vrei să luăm o pauză.- Mă întreabă respirând greu.
- Nu cred că mă va întreba cineva asta într-o luptă reală.- Surâd istovită.
- Hai, stai jos.- Se așează la umbra unui copac făcându-mi semn să îl urmez.
- Te ascult.
- Când vei fi acolo, va trebui să faci echilibrul cu sentimentele tale. Puterile tale sunt cumva conectate cu sentimentele și dacă echilibrul se destramă, nici nu vreau să mă gândesc ce haos s-ar dezlănțui.
- Nu mă ajuți deloc.
- Unde am vrut să ajung cu asta este faptul că dacă Damian va fi acolo, în ciuda furiei tale, va trebui să rămâi calmă și cu mintea limpede. Dacă nu o poți face, atunci ar fi mai bine să rămâi aici.
- Pot să o fac, aveți încredere în mine.

Ferdeno are dreptate și nu ar trebui să le cer încredere când nici măcar eu nu o am. Nu știu cum voi reacționa când ne vom întâlni.

Spre orele serii, încheiem antrenamentul și ne retragem în camerele noastre.
- Ce ai simțit când te-a sărutat?- Mă întreabă Maya privindu-mă de pe fotoliu.
- Nu știu, adică mi-a plăcut dar a fost ciudat.- Îi răspund așezându-mă la marginea patului.
- Poate ar trebui să îi dai o șansă, multe doamne și domnițe ar da orice pentru a cădea în grațiile lui Julian.
- Poate ai dreptate, dar acum nu ar trebui să mă complic și mai mult. Acum trebuie să mă concentrez pe zilele ce vor urma pe front. Cât timp voi fi plecată, l-am rugat pe Anthony să fie cu un ochi pe tine. De la trădarea lui Damian, am devenit ușor paranoică și nu mi-aș ierta dacă ai păți ceva.- Mă poziționez în genunchi în fața ei și îi sărut mâinile.
- Promite-mi că te vei întoarce cu bine de pe front.
- Îți promit.