Partea 17

299 32 1
                                    

Dimineața aceași poveste, slujnica Dora îmi dă deșteptarea, hainele sunt pregătite pentru antrenament, iar micul dejun mă așteaptă pe tava de argint pentru a fi savurat în timp ce Dora strânge cioburile oglinzii sparte de mine noaptea anterioară. După cele întâmplate in acea zi nu sunt împăcată cu oglinzile. Sunt eu, dar totuși o cu totul altă persoană, o cu totul altă ființă. Îmi este dor de viata mea de până acum, îmi este dor de familie și prieteni. Dacă chiar am vreo legătură cu ființele pomenite de Cintras atunci este doar o chestiune de timp până mă vor declara un pericol și mă vor ucide sau mă vor folosi până la epuizare. Am căzut de una singură în mijlocul unui război în care una din arme sunt chiar eu.

- Domnișoară Skyler, domnișoară!- Mă strigă Dora disperată.- Domnișoară, e târziu ar trebui să vă pregătiți de antrenament.
- Da...ai dreptate, iartă-mă.- Îi răspund încă pierdută printre gânduri.

Ajunsă în grădina din spate maestrul Feng mă aștepta deja. Într-adevăr este un cerb alb maestuos.
- Bună dimineața. Sper că te-ai odihnit suficient.- Îmi zâmbește călduros aruncându-mi un arc.
- Bună dimineața. M-am odihnit suficient.- Îl mint întorcândui zâmbetul. După ziua de ieri sunt sleită de puteri. Adevărul e că fără Cintras nu aș fi fost în stare nici măcar să stau pe picioare.
- Atunci putem începe.

În primă fază, maestrul mi-a arătat cum trebuie ținute arcul și săgeata, urmând exerciții de concentrare ca nimic să nu îmi distragă atenția, iar într-un final țintirea.

Ziua a trecut repede, nici unul dintre noi nu a sesizat trecerea timpului, dar în schimb am observat și simțit fiecare privire curioasă aruncată asupra mea. I-am observat absolut pe toți, de la prințesa Maya, Ferdeno și Damian până la Anthony, Cintras și curteni necunoscuți.
- Dacă așa te vei antrena în fiecare zi cu fiecare maestru, atunci poți fi sigură că nu vei dezamăgi pe nimeni, ba chiar poți ajunge gardă regală pentru prințesă, așa cum sunt Acor și Mente pentru regina Evangeline.- La auzul acestor vorbe îmi cutremură întreaga ființă. La acest lucru nici nu m-am gândit.

După plecarea lui, mă așez la umbra unui copac bătrân și privesc în jurul meu. Prințesa stă pe balconul ei, parcă așteptând pe cineva.
- Și acum, ce vrei să faci?- Mă întreabă Anthony apărând brusc în fața mea.
- Vreau să mă plimb puțin.
- Ce ai spune să mergem în sat?- Se aude o voce blândă dar parcă răgușită.

- Ce ai spune să mergem în sat?- Se aude o voce blândă dar parcă răgușită

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
InstinctUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum