Instinct

Partea 48

- Ne-am înșelat?
- Da, dar nu poți să spui la nimeni. Totul trebuie să rămână secretul nostru. Dacă va fi pe câmpul de luptă nu știu cum îl voi apăra în așa fel încât să nu dăm de bănuit.
- Vă veți descurca, iar eu vă voi ajuta cu ce pot. Vă întâlniți și mâine seară?
- Da. Am nevoie.
- Bănuiam. Ți-am pregătit deja fiola pe mâine seară, dar te descurci singură?
- Normal, fără nici o problemă. - Îl îmbrățișez luându-i sticluta din mână și încep să mă îndrept spre camera mea.

De dimineață până după-amiază, Ferdeno și cu mine ne-am antrenat din greu.
- Acum te simți mai bine?
- La ce te referi?- Îl întreb confuză, punându-mi palmele peste genunchi și respirând sacadat.
- Eu înțeleg că trebuie să îți descarci frustrarea, nervii acumulați, dar eu nu voi fi mereu aici. De exemplu, măine de dimineață pornesc spre satul meu natal pentru a-mi vizita familia și voi rămâne acolo câteva zile.
- Nu va fi nici o problemă.- Îi zâmbesc fals și pășesc spre intrarea în castel. - Mă descurc eu cumva.- Mi-am dat seama că în acest mod, prin descărcarea peridodică a furiei îmi este mult mai ușor să îmi mențin controlul în luptă.

Familie, speram să nu aud prea des, poate chiar deloc, acest cuvânt. Îmi este dor de ei, mai ales de mama, sigur își fac mii de griji pentru mine sau poate au renunțat deja datorită timpului lung de când sunt aici. Aș putea să caut o cale de a ajunge acasă, dar chiar dacă aș găsi nu aș fi în stare să las poporul baltă. Nu aș putea să mă întorc la viața fără Damian, Maya sau Julian, m-am atașat exagerat de tare de ei și nu aș putea trăi din nou o viață normală știind că i-am lăsat la greu.

- Te-ai întors!- Spun fericită văzându-l pe Anthony, stând pe fotoliu, după ce ies din camera de îmbăiere.
- Da, am ajuns acum câteva ore.
- Mă bucur că ai venit, Ferdeno mâine pleacă pentru câteva zile la familia lui și eu am nevoie de un partener pentru antrenamente.- Îl informez așezându-mă la capătul patului.
- Voi face tot ce pot, dar acum aș vrea să vorbim despre altceva. Cum ar fi despre cele întâmplate pe front și ce i-ai făcut lui Damian.
- Nu vreau să vorbesc despre asta, observ că ai aflat deja întreaga poveste așa că nu avem despre ce discuta.
- Bine, dar măcar lasă-mă să te informez despre următoarea mișcare pe care o plănuiește Evangeline pentru tine.
- Te ascult.
- Vrea să îl capturezi pe Damian și să îl aduci la castel, în viață.
- Nu, nu, nu. Acum ce mă fac? Cum să fac asta?- Mă ridic agitată și îmi trec mâna prin părul umed.
- Așa cum ai făcut și când l-ai găsit în peșteră, dar de data asta îl vei aduce aici.
- Tu nu înțelegi, nu pot să fac asta.

- Cum ți-a fost ziua?- Mă întreabă zâmbind.
- Damian, eu...am aflat că zilele următoare voi primi ordin să te capturez și să te readuc la castel. Regina vrea să îți decidă soarta.
- Ce ai de gând să faci?
- Să te evit. Trebuie să rămâi departe de câmpul de luptă.
- Pentru asta nu trebuie să îți faci griji, în următoarele bătălii nu voi fi acolo.
- Atunci unde vei fi?
- Într-o misiune și dacă totul merge bine mă întorc cu dovada clară cu nu sunt un trădător și că tot ce am făcut a fost pentru binele regatului.- Îmi răspunde mângâindu-mi ușor obrazul stâng și trecându-și degetele lungi prin părul meu.