O poveste plină de mistere, acțiune și sentimente în care protagonista ajunge într-o lume complet diferită față de cea pe care o cunoștea până atunci. O lume în care instinctele sălbatice o predomină, iar pericolul se află la orice pas, chiar și înt...
Liniștea mea nu durează mult , o voce masculină se face auzită. - Ce cauți aici singură? Nu ai voie să mergi nicăieri fără Anthony. - Damian, dacă nu mă înșel. - Îi spun băiatului din fața mea ignorând întrebarea acestuia și ridicându-mă în picioare. - Nu te înșeli. - Se oprește în fața mea zâmbind.- Deci , ce faci aici singură? - Își repetă întrebarea aruncând o privire rapidă în jur. - Aici mă simt mai bine decât în castel. Aici...este mult mai plăcut. - Încerc să îi explic. - Gardianul tău sigur cutreieră deja întreg regatul în căutarea ta. - Știu, după ce mă găsește voi avea mari probleme. - Îi spun plecându-mi capul și mușcându-mi buza de jos. - Îi voi spune că...- Ezită câteva momente și luând adânc aer în piept continuă.- eu m-am oferit să îți prezint tot ce se află în interiorul zidurilor grădinii regale. - Ai face asta pentru mine? - Îmi scapă printre buze într-o fracțiune de secundă în timp ce îl privesc cu ochii bulbucați. - Doar de data asta. Acum hai să mergem înapoi. - Îmi face semn cu , capul și mă atinge ușor pe spate.
Nu pot să cred, nu mi-aş fi imaginat niciodată că Damian ar face aşa ceva pentru mine, dar este suspicios. Văd cum mâna dreaptă i se odihneşte mereu pe mânerul sabiei.
- Ai emoţii legate de următoarele zile? - Mă întreabă privind în continuare în faţă.
- Singurele emoţii pe care le am sunt legate de antrenamentul cu Ferdeno, mă va termina.- Îi mărturisesc într-un final cu un suspin adânc.
- Ferdeno? Nu este atât de crud precum pare , cel puţin nu cu cei pe care nu îi vede drept duşmani. La început te va testa ca să vadă ce ştii şi care îţi sunt limitele, aşa cum o vom face toţi. - Încearcă să îmi potolească teama , are o voce blândă şi puţin răguşită.
- Damian , cred că ar trebui să ştii că eu nu pot stârni focul. Nu ştiu cum am reuşit în seara aceea, nici măcar nu îmi amintesc că aş fi făcut aşa ceva. Tot ceea ce îmi amintesc este chipul contelui...De ce a plecat înainte să îl cunosc? Şi mai important , de ce îi seamăn atât de mult?- Îl întreb confuză , iar el îşi întoarce privirea spre mine. Văd mila în ochii lui.
- Să nu îţi fie teamă de puterile tale, sunt un lucru bun, chiar dacă îţi este teamă de ele. Iar legat de contele Aris nu îţi pot răspunde la întrebări. Nu am primit mai multe infirmaţii pe lângă cele legate de apariţia ta aici.
Încuviinţez cu o mişcare uşoară a capului după care mă opresc brusc. Sentimentul acesta...l-am avut şi înante să apară creatura aceea cu ochi sticloşi şi patru braţe.
- Ceva se apropie...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
