- Lory, trezestete!
- Sunt treaza! ( tragandumi patura peste cap)
- Lorena! Am nevoie de ajutorul tau.
- Ce e tata?
- Azi vin acasa cu un partener de afaceri, aranjezi putin lucrurile pe aici.
- Sigur!
Ma saruta pe frunte si pleaca. Oare chiar il plac sau aseara aveam halucinati de la oboseala. Nu putea sa mi-se intample asta mai ales cu Justin.
Ma apucasem de curatenie, aveam impresia ca ceva se va intampla de curand, "Iar voi face pe dadaca?" nu asteptam raspuns.
" Digg-dongg"
- Uite-mi si raspunsul! ( zic cu voce tare, sarcastica)
- Da! ( deschizand usa)
- Buna!
Nu mai spuneam nimic, o singura intrebare aveam Ce cauta Justin la usa mea? .
- Te deranjez?
- Sincer! Da!
- Mama, te roaga sa stai in seara asta cu Max, ei ( parinti ) pleaca la o petrecere.
- Ok! ( vrand sa inchid usa)
- Te pot ajuta cu ceva?
- Pa, Justin!
Revenim la curatenie, avusesem un presentiment ca voi dadaci si azi. Mi-am primit si raspunsul. Trei ore de curatenie, sper ca a meritat efortul depus. Ma intind cateva minute pe canapea, eram asa obosita dupa petrecerea de aseara incat nu realizasem cand adormisem.
" Ooo no no! Cat e ceasul?" intarziasem, trebuia sa am grija de Max in seara asta. Sar iute de pe canapea, iar in cateva minute ma trezesc la usa d-nei Anna.
- Buna seara, d-na Anna!
- Buna! Ai ajuns la fix. Noi trebuie sa plecam, sper ca nu te deranjeaza sa dormi aici in seara asta.
- Nu! Distrativa.
Era evident ca ma deranja, dar cu cine sa ma cert. Eram doar eu cu el acasa, fara Justin, doar noi. Max, se juca jocuri video in timp ce eu terminam de citit cartea aceea.
Era destul de tarziu cand Juss ajunsese acasa.
- Buna!
- Hei!
- Ce faci? ( aruncand cheile pe masa)
- Ma duc sa il culc pe Max!
Am urcat in camera lui Maxy, l-am suit in pat, i-am citit o poveste sa il adoarma mai repede. Ma luase pe mine somnul iar el tot nu adormea, in cele din urma reusisem. Cobor scarile incet, Juss era pe canapea tot schimba canalele de la TV .
- A adormit!?
- Da!
- Felicitari ti-a luat mai putin sa il culci decat ii ia lui mama.
- Mersi! ( zambind ironic)
- Imbracate cu astea! Dor nu vei dormi asa !? ( imi puse in brate o pereche de pantaloni si un tricou)
- Mersi! Ma duc sa ma schimb.
Hainele erau foarte mari, pantaloni mai aveau putin si cadeau de pe mine.
- La ce ne uitam? ( asezanduma langa Juss)
- Nu stiu cum se numeste!( facea un gest cu mana spre televizor)
- Dar totusi te uiti!
Incepuse sa rada, se intoarse spre mine imi zambi adaugand:
- Esti schimbata! Schimbata in bine.
CITEȘTI
Băiatul din vecini.
Fanfiction"Judecăm după aparente!" Morala vieţi, sîntem învăţaţi să judecăm fără să cunoaştem. Asta a făcut şi Lorena. Spunem NU sau MIE NU MI SE POATE ÎNTÂMPLA fără să cunoaştem o persoană sau riscul la care ne supunem. Şi ura se poate transforma în iubire...
