A fost tăcut tot drumul, nu îndrăzneam să spun ceva, nu știam cum va reacționa.
Mă strângea puternic de mână, țipam în interiorul meu. Înghit nodul din gât, îmi dau părul după urechii și mă uit la el. Pufăia! Nu e de bine...era nervos, agitat, nu supunea nimic [...]
Eram în fața casei, îmi retrag mâna din "capcană" și mă întorc cu fața la el, schițez un zâmbet (fals).
- Rămâi la mine în seara asta!?
Își întoarce privirea spre mine, mă neliniștea....vroiam un răspuns.
- Justin!?
Afișează un zâmbet ironic. Poate...chiar machiavelic, sentimentul de neliniște reveni.
- ..........
- Ce e între tine și ăla?
- Ăla?
- Da....ăla!
Îmi trec mâna prin păr, căutam o scuza, o portiță...dar nimic.
- Jus..... ( nu reușisem să îmi termin replica )
- Mai joci teatru mult timp? Ce e între tine și Iulian?
Nu reușeam să mai scot un sunet, era roșu la față, merita o explicație dar nici eu nu știam ce se întâmplă cu mine.
- Bine! Am înțeles! Să ai o seara plăcută Lorena!
Nu îmi venea să cred ce mi se întâmpla, nu înțelegeam pe deplin situația. Ce să fie între mine și Iulian? Bine! Era ceva...dar nu sunt sigură de nimic. Îl priveam cum se îndeparta, nici Noapte bună nu am fost capabila să îi spun. Patetică!
Trag aer puternic în piept și intru în casă, o singura întrebare nu îmi dădea pace....
Acum, ce fac?
CITEȘTI
Băiatul din vecini.
Fanfiction"Judecăm după aparente!" Morala vieţi, sîntem învăţaţi să judecăm fără să cunoaştem. Asta a făcut şi Lorena. Spunem NU sau MIE NU MI SE POATE ÎNTÂMPLA fără să cunoaştem o persoană sau riscul la care ne supunem. Şi ura se poate transforma în iubire...
