Băiatul din vecini.

Capitolul 28.

In sfarsit acasa.

Mama, ma tot intreba daca sunt bine! Imi dadea dureri de cap deja, dar nu ii puteam spune asta ,era ingrijorata pentru mine.

- Lory, ma duc la cumparaturi, daca ai nevoie de ceva suna-ma! Ai grija ce faci!

- Bine, mama!

Ce puteam sa fac? Inafara sa stau, ma plictiseam de moarte, imi facusem cuibarasul pe canapea si acolo intepenisem.
"Digg-dongg"

- Intra, e deschis!

Nu imi intorsesem capul sa vad cine era, dupa sunetul pasilor mi-am dat seama ca este Jess.

- Gata! Ai ajuns acasa?

- Asa se pare!

- Mai poti iesi in oras, cluburi ? Sau ai cateva zile de recuperare?

- Nu! Pot iesi! Nu am nimic rupt, sunt in regula, putin botita dar in regula.

- Mai urci la volan de acum?

- Deah, de ce sa nu urc?

- Ma gandeam ca ai ramas cu un soc sau geva de genul.

- Nu! Sunt foarte bine! In seara asta nu cred ca ies din casa dar de maine seara reluam plimbarile nocturne.

- Ai vorbit cu Juss? Te-a cautat?

- Da! Ieri

- A venit pana la urma la tine!

- Deah.

Nu prea vroiam sa vorbesc despre Justin, mai ales dupa cele petrecute. Ce a fost, a fost, viata merge inainte, viata se simte, trebuie sa o traim dincolo de cuvinte.

- Sorry, ca am stat atat de putin dar trebuie sa ma intalnesc cu Ryan.

- Distreazate!

Se pare ca Jess se dedica acestei relati si eu care credeam ca se joaca dea soarecele si pisica. Poate sa schimbat, poate sa mai maturizat si ea, nu mai ia toate lucrurile asa in joaca. Ryan, era o influenta buna asupra ei.
Eu cu Justin, oare eram bine? Nu vorbisem cu el toata ziua, nu ma cautat, nu l-am cautat, nici pe retelele de socializare nu a mai fost activ. Avea repetiti? sau iar imi face vreo faza?

Nu eram genul de persoana care sa il toc la cap cu intrebarile:
Unde ai fost?
Cu cine ai fost?
De ce nu ma suni?

Nu eram genul ala, pentru mine relatia se baza pe incredere nu pe parola de la facebook. Pana la urma eu eram doar o copila de 17 ani, pe cand el poate cauta alceva, o relatie serioasa nu o "aventuta". Avea 20 de ani, el vroia mai mult de la o relatie, nu numai pupicuri pe obraz sau sa ne tinem de mana. Vroia mai mult! Iar eu nu eram pregatita in nici-un fel.

Trebuia sa stiu ce face, pe unde umbla, asa ca l-am sunat.

- Super! Mesajeria vocala.

Am refuzat sa ii las un mesaj, se pare ca avea lucruri mai bune de facut decat sa vorbeasca cu mine.

"Trrr-trr" deabea ce adormisem si aud telefonul sunand, era Juss. Imi disparuse imediat somnul

- Da!

- Am vazut apelul! Sa intamplat ceva?

- Tu ma intrebi pe mine, daca sa intamplat ceva? Tu esti cel care nu a mai dat nici-un semn de viata!

- Am inteles, esti nervoasa! Am avut repetiti si inca mai am. Nu mai pot vorbi, trec pe la tine in seara asta.

Puteam sa il mai cred? Data trecuta tot repetiti avea si l-am vazut cu Helly. Sa inteleg ca repetiti avea cu ea!

............................................................

Se auzeau zgomote din bucatarie, ma ridic dupa canapea, eram somnoroasa nu ma trezisem de mult.
Ce se intampla acolo?

- Te-ai trezit!

-Da! Buna!

Am salutat persoanele care se aflau in acea camera, nu ma asteptam sa il gasesc acolo pe Juss si mama lui.

- Eu ma retrag!

~Juss~

- Ti-am spus ca voi veni in seara asta!

Ma uitam la el fara sa spun ceva, chiar nu credeam ca isi va tine cuvantul.

- Voi pleca o saptamana, intr-un fel de turneu!

- Ce?

- Daca vrei poti veni cu mine!

- Nu pot! Cand pleci?

- Maine dimineata, la 4:15.

- Acum imi spui?

- Dar cand? Nu am avut cand sa iti spun!

- Ai dreptate. Nu ti se pare ca relatia asta e o piedica?

- Nu! De ce sa fie?

- Nu avem timp de loc pentru noi!

- Dupa turneu lucrurile vor reveni la normal. Vei vedea!

- Crezi asta?

- Sunt sigur! ( ma luase in brate )

Mama si d-na Anna se uitau la noi din bucatarie sosotind ceva, nu am putut auzi ce. Sigur vorbeau despre mine si Justin.

- Juss, hai sa mergem, trebuie sa iti faci bagajele.

~d-na Anna~

- Vin acum, asteapta 5 minute!

Se apropiase de mine, ma stranse in brate, nu vroiam sa se termine acel moment.

- Ne vedem peste o saptamana!

Apoi ma saruta, cel mai lung sarut. Ochii mi se umpluse de lacrimi vroiam sa ii zic Nu pleca! nu ar fi schimbat cu nimic situatia.