Băiatul din vecini.

Capitolul 27.

- Si-a revenit?
~Jess~

- Da! Doarme, acum!
~tata~

- Pot sa intru, vreau sa o vad!
~Jess~

- Sigur! Noi plecam. Ramai tu ?
~tata~

- Da!
~Jess~

Usa, se deschise eram treaza. Imi venea sa sar din pat cand am vazut-o pe Jess.

- Cum te mai simti, iubire?

- Mai bine!

- Mi-am facut atatea griji! Credeam ca.....aici ne despartim. M-ai speriat!

- Stiu! Imi pare rau! ( imi dadeau lacrimile )

- Important e ca esti bine! ( ma strangea mana cu putere )

- Unde e Justin? Cum se simte?

- Este acasa. Cum sa fie? Ingrijorat. Nu cred ca mai vine la tine!

- De ce?

- M-ia povestit faza cu Helly. Nu are nici-o vina el, Helly sa urcat pe el.

- Stiu!

- Ce? De unde stii?

- Aseara mi-a zis, cand eram "plecata"!

- Cand te externeaza?

- Maine cred! Nu mai vreau sa stau aici!

Important e ca esti teafara!

- Norocoasa de mine! ( imi amintisem de copilul acela)

- Ce e?

- Copilul soferului care a intrat in mine, a murit in seara aia!

- De unde stii atatea?

- Am auzit totul aseara!

In momentul acela, venise o asistenta, o rugase pe Jess sa iasa afara sa imi poata face tratamentul.

- Ai fost lovita destul de puternic la cap! Iti amintesti ceva?

- Da, oarecum. Totul e in ceata. Stiu doar ca dupa impact, masina se rasturnase in sant, telefonul imi suna dar nu am putut sa raspund, doar asta imi amintesc.

- Ai scapat usor! Nu ai traume, nici leziuni.

Ma uitam la ea ca la masini straine, nu intelegeam nimic din ce imi spunea. Mintea mea era departe, la Justin mai exact.

- Odihnestete!

Ramasesem singura in camera, nici pe Jess nu o lasase sa intre. Vroiam sa fie Juss aici, aveam nevoie de el. Vroiam sa stie ca sunt bine, nici lui nu ia fost usor sa ma vada in halul ala.

Privirea imi fugise langa oglinda de langa pat, nu ma recunoscusem prima data. Eram zgariata si vanata pe fata.

Imi reveneau in minte momentele acelea de trecere, aveam impresia ca inca sunt prinsa in camera aceea alba.
......................................................

Jess, era in fata usi lui Justin, dupa fata parea nervoasa.

- Da! Jess?

- Nici un Jess! Du-te la ea!

- Nu iar face bine! Ma uraste!

- Du-te la ea, am zis! Ii face mai rau absenta ta!

- Crezi?

- Repet pentru ultima data. Du-te la ea. O cunosc pe Lory, vrea sa fii in momentul asta cu ea.

Justin lasa-se capul in pamant se simtea vinovat. Jess pleca fara sa ii mai zica nimic, era alegera lui ce urma sa faca.
......................................................

Nu puteam sa adorm, ma tot gandeam la el. A renuntat la mine? Daca ii pasa era aici!

Nici lacrimi nu mai aveam, macar sa plang, sa ma descarc de tot stresul pe care mi-l creeasem. Ma intorsesem cu spatele spre usa cand se deschise, nu vroiam sa stiu cine este.

- Vrei sa vorbesti cu mine?

- De ce,nu! ( nu stiam cine este)

- Atunci, intoarcete!

- Fie! Ai venit!

- Doar nu te lasam aici! Imi pare....

- Stiu ce sa intamplat! E in regula!
- Esti in regula?

- Da, sunt bine! Mersi ca esti aici!

Ma strangea in brate, nu vroiam sa imi mai dea drumul, era asa bine.

- Maine, ma externeaza. Ai repetiti?

- Da!

- Si tu stai aici cu mine, du-te sa nu intarzi! Ne vedem maine.

- Bine! Te iubesc!

Imi inghitisem limba, pentru prima data cand rostise cuvantul cu T si I.

Restul zilei am ramas singura, abea asteptam sa scap din inchisoarea asta. Vroiam acasa, in habitatul meu, nu mai suportam mirosul de spital si pastile.