- Asta este camera ta! A mea este prima usa la dreapta.
- Mersi ! ( eram incordata)
Nu se oferise sa doarma cu mine sau ceva de genul, dar totusi era de inteles sa imi fie frica.
Ma trantisem in pat, picioarele daca ar avea gura cu siguranta urlau. Imi venea intr-una in minte imaginea cu privirea lui Helly.
Incercam sa adorm, stateam cu patura in cap cand Justin intrase in camera.
- Ai adormit?
- Nu! Nu inca!
- Cum ti sa parut petrecerea! ( se asezase langa mine )
- A fost OK! ( nu eram tocmai convingatoare )
- Nu te pricepi sa minti! Stiu ca nu prea te-ai inteles cu Helly
- Deah...sa schimbam subiectul.
- Pupa-ma!
- Nu prea am chef! ( strambam din nas )
- Intr-o zi nici eu poate nu voi avea chef. ( se ridica sa plece )
- Juss, imi pare rau!
- Atunci, pupa-ma !
- Fie!!! ( ma ridic in capul oaselor si il pup). Mai bine?
- Mult mai bine!
Se aplecase peste mine, credeam ca....."vroia acel lucru" dar nu era asa. Eram eu prea speriata.
- Esti difetita! Esti un copil.
- Prefer sa fiu aeriana, copilaroasa, zapacita decat o ipocrita.
Il bufnise rasul.
- Te joci cu mine! Si din cauza asta te plac.
Rosisem, era asa de bine sa auzi acele cuvinte de la persoana potrivita.
- Ce crezi că..... ( a facut o pauza ) sunt ca restul, că vreau doar sa ma culc cu tine!?
Cum sa ii raspund la asta? Chiar asta credeam. Imi era frica sa nu fiu doar o aventura.
- Uite, Lory, multi baieti vor asta si eu eram unul dintre ei. Eram! Dar acum gata au trecut acele zile.
- Acum stiu...si imi pare rau! Iar te-am judecat. Uite sa iti dovedesc ca am incredere in tine. Poti dormi cu mine in seara asta!
- Esti sigura?
- Da!
Nu imi vine sa cred ce am facut. Tocmai la-m invitat pe Justin in patul meu.
Ce-am facut?
Eram in bratele lui aveam fluturasi in stomac, era langa mine si nu se intamplase nimic.
De ce imi era asa frica ?
- Maine, aflam ce sa scris de noi! Nu iti face griji daca sunt si critici.
- Nu ! ( nu vroiam sa ma gandesc la asta acum )
In final adormisem, il folosisem pe Juss pe post de perna.
CITEȘTI
Băiatul din vecini.
Fanfiction"Judecăm după aparente!" Morala vieţi, sîntem învăţaţi să judecăm fără să cunoaştem. Asta a făcut şi Lorena. Spunem NU sau MIE NU MI SE POATE ÎNTÂMPLA fără să cunoaştem o persoană sau riscul la care ne supunem. Şi ura se poate transforma în iubire...
