*A 2 zi*
Trecuse si tensiunea din seara precedenta, puteam spune ca sunt in regula, imi facuse bine converasti pe care o avusesem cu Juss. Stia ce sa spuna in situati limita, toata viata il judecasem gresit, nu era un baiat rau chiar din cronta era dragut si dulce.
- Lory, te-ai trezit?
- Da, intra!
- Printesa, imi pare rau! Nu am vrut sa....
- Jess, e in regula! Nu ai nici-o vina in toata povestea asta.
- Sigur?! ( avea lacrimi in ochii )
- Da!
O luasem in brate, nu vroim sa ii mai dau drumul vreo data.
Sar repede din pat.
- Justin! Unde e?
- Doarme ! De ce?
- Vroiam sa vorbesc cu el! Am fost cea mai mare proasta!
- De ce spui asta?
- L-am judecat fara sa il cunosc, iar aseara chiar m-am convins, este dulce, atent si ......e cu Helly.
Jess, nu spunea nimic. Ma lasa sa visez cu ochii deschisi, ma intorc brusc sprea ea.
- A fost un moment !
- Cu Justin?
- Da! Nu stiu sa il explic, am simtit ca odata in viata lui ii pasa si de altcineva inafara de el.
Jess, transpira incontrolat, semn ca ar ascunde ceva.
- Vrei sa imi spui ceva? ( privirea mea era fixata pe ea)
- Nu! Legat de ce?
- Justin!
- Nu!
Nu mai continuasem intereogarea, era evitent ca nu vroia sa imi spuna. Ce ascundea? Ce e asa important? doar la asta ma gandeam.
Discutia se mutase in bucatarie, eram aeriana nu stiam pe ce lume traiesc, uitasem cu totul de incidentul cu Taylor.
- Lory, voi fi sincera cu tine .( se uita in ochii mei, buzele ii tremurau, incepuse sa ma sperie) e legat de Juss, am vorbit cu el , pot sa iti spun doar atat vrea sa fiti buni prieteni.
- Cand ti-a zis asta? ( nu intelegeam unde vroia sa ajunga cu buni prieteni)
- Aseara!
Vocea ii scazuse, inteleseseram imediat si de ce, Juss cobora scarile.
- Noi doua nu am terminat! ( cu o voce amenintatoare )
- Hei! Neata!
- Neata! ( amandoua in acelasi timp )
- Esti mai bine? ( privira o indreptase brusc spre Jess)
- Da!
- Ma duc sus!
Jess, se retrase cred ca era mult prea multa tensiune pentru ea. Justin, o urmarea cu privirea, aveam senzatia ca imi ascund ceva, stiau ceva ce eu nu trebuia sa aflu.
- Iti multumesc pentru tot! Daca renuntai aseara la mine, acum cred ca.... ( nu puteam termina fraza )
- Hei! Suntem prieteni, macar acum ma lasi sa iti fiu prieten.
"Trrr trrr" un telefon intrerupse totul, era al lui, vroiam sa stiu cine era, nu apucasem sa ma uit bine ca il pune la ureche.
- Da! Helly.
Banuiam sa fie ea, de ce doamne vorbesc asa, pana la urma era prietena lui, ceva ce eu nu voi fi nici-o data.
CITEȘTI
Băiatul din vecini.
Fanfiction"Judecăm după aparente!" Morala vieţi, sîntem învăţaţi să judecăm fără să cunoaştem. Asta a făcut şi Lorena. Spunem NU sau MIE NU MI SE POATE ÎNTÂMPLA fără să cunoaştem o persoană sau riscul la care ne supunem. Şi ura se poate transforma în iubire...
