Băiatul din vecini.

Capitolul 26.

"Trrr trr" - telefonul lui Jessica suna.

- Da! Lory, ai plecat deja?

- Buna seara, domnisoara!

- Buna seara, cu cine vorbesc?

- Sunteti prietena cu domnisoara Rose Lorena ?

- Da! Sa intamplat ceva? Si, cine sunteti?

- Prietena dumneavoastra a suferit un accident. Am incercat sa dau de parinti ei, nu raspund la telefon.

- Daca aveti chef de mistouri terminati-o, nu e amuzant!

Inchisese brusc telefonul. Jess, era nervoasa, nu credea nici macar un cuvant din cele spuse.

- De ce ai oprit?

- Este blocaj in fata! Posibil un accident.

- Ce?

Jess, coboar brusc din masina, alearga pana in fata sa vada ce sa intamplat si cel mai important sa vada ce masina era implicata in accident.

- Jessica? ( striga Juss dupa ea ). Unde te duci?

- Justin! Vreau sa vad ce sa intamplat!

- E un accident in fata! Un BMW a intrat frontal intr-un Porshe.

- Porshe? ( privirea i se albise )

- Da! Ce sa intamplat?

- Am primit un telefon cum ca Lory a suferit un accident, am crezut ca e o gluma dar incep sa ma indoiesc. Vreau sa vad numarul masini.

- Ce? Lorena, nu e cu tine?

- Nu!

Jess, se intoare inapoi in masina, se dase drumul la circulatie.

- O doamne! E masina ei! Ryan, hai la spital! Mai repede.

- Ce?

- Iti poveatesc pe drum.

† † † † † † † † †
La spital:

Totul in jurul meu era alb, nu vedeam pe nimeni, eram singura intr-o camera alba. Puteam spune ca sunt la granita dintre viata si moarte.

Eram in coma de 2-3 ore, nu imi aminteam nimic. Corpul meu era adormit dar auzeam totul, vroiam sa ma intorc dar nu puteam, nu stiam cum.

- Fetita, mea vreti sa spuneti ca e moarta? ( i-am auzit vocea mamei ingrijorate )

- Nu! Mama, nu! Sunt aici! ( degeaba vorbeam, nu ma auzea)

Pe holul spitalului era agitatie mare.
Trebuie sa ma intorc! Trebuie sa existe o cale! Ma durea foarte tare cand o auzeam pe mama plangand, era terminata din cauza mea.
Mama! Nu! Sunt aici! In zadar tipam nu ma auzea nimeni, eram singura intr-o lume indepartata. Cazusem in genunchi si incepusem sa plang, aici voi ramane!

Usa salonului se deschise, intrase Jess nici pragul nu il trecuse si deja cazuse jos. Plangea, suferea, se apropiase de mine si incepuse sa traga de mine.

- Lory, trezestete! Te rog! Trezestete! Trezestete! Te rog!

Lacrimile ei imi cazura pe fata, le simteam caldura, imi ardeau inima.

- Jess! Ma auzi!? Te rog! Ma auzi? Te rog, incearca sa ma auzi!!!

Ryan, o trase de langa mine, incerca sa o linisteasca.
Aici se termina?

Eram intinsa pe jos, in jurul meu nu era nimic doar eu si un nesfarsit alb, nu aveam unde sa ma duc.

Pe frunte ma saruta cineva, lacrimile incepura sa curga din ce in ce mai tare, incepusem sa tip.
Lasati-ma! Va rog!