"Dig-dong" au ajuns.
Ma indrept spre usa, aveam un nod ingat, inima batea tare, nu puteam sa il privesc in ochii si sa ii spun Buna! , prea multa presiune cred ca cedez.
- Buna! Intrati!
- Hey! ( ma pupa pe obreaz Ryan )
- Mergem ?
- Sigur! ( adauga Jess )
Eram in masini diferite, Jess cu Ryan intr-o masina, eu si Juss in alta. Nu eram bine, imi venea sa vars, ma simteam ca un cobai.
Ne dusesem la o terasa langa plaja, doar vocea lui Jess si a lui Ryan se auzea, Justin era tacut, eu deasemenea.
- Noi ne ducem pe plaja! Veniti?
- Nu!
Ramasesem doar eu cu Juss, se putea mai rau de atat? .
- Vii ?
- Unde?
- Sa ne plimbam !
Se pare ca DA! Nu il puteam refuza, imi tot trecea prin cap ce mi-a zis Jess.
Se inserase, eu si Juss eram in parc, simteam ca iau foc, ma durea capul, picioarele parca erau de guma. Imi venea sa ma pun jos si sa tip.
- Esti bine?
- Ce?
- Esti bine? Mi se pare ca esti plecata undeva departe!
- Da!
- Nu vreau sa vorbesc ca prostul! Nici nu stii ce am zis pana acum!
- Ba da!
- Da! Atunci, ce am zis?
Lasasem capul in pamant, nu aven nici-o idee despre ce tot vorbise Justin.
- Cum credeam si eu! Daca nu ai chef de mine, trebuia sa imi spui! ( era nervos )
- Justin, stai! Imi pare rau doar ca.....
- Doar ca, ce? Fii mai explicita!
- Nu ma impac cu ideea ca tu... ( imi era asa greu sa ii spun ) ...ca tu, ma placi.
Ochii lui caprui se marisera dintr-o data, inghiti in sec, nu se astepta sa ii zic asta.
- Jessica ti-a zis! Stai linistita, ce a fost, a fost, eram constient ca tu nu ma placi si am trecut peste. Esti nehotarata din toate punctele de vedere, cum sa mai stiu cine esti.
Cine sunt? Sunt fata care tine la tine si nu stie cum sa o spuna, asta sunt. Justin, o luase inainte, ramansesem singura, trebuia sa fac ceva.
- Cine sunt? ( tip in spatele lui ). Cine sunt eu? Cine esti tu? Nu trebuie sa mai umblu cu baieti care ma iau drept proasta.
Incepusem sa plang, se intoarse spre mine fara sa zica nimic, imi cuprinde fata in palmele lui si ma saruta. De la agonie ajunsesem la extaz.
- Eu, sunt acelea-si baiat pe care la-i cunoscut la inceputul veri.
- Imi pare rau, pentru tot ce am zis si facut! Acum cred ca e momentul perfect sa iti zic. ( plangeam in- continuare ) Te plac! Dar tu esti....
Imi sterse lacrimile de pe obraz.
- Lory, si eu te plac. Ce spui sa incercam?
- Dar... Facem parte din lumi diferite!
- Care lumi? Esti asa un copil!
Ma lua in brate, stiam ca acel moment este adevarat, tot ce gandea si tot ce spunea era sincer. Era asa de bine in bratele lui, simteam ca toate problemele trecuse.
Oare visam? Eu si Justin formam un cuplu, incepeam sa ciupesc. Nu visez!
Ajunsesem acasa, nu imi puteam scoate din cap zambetul lui si sarutul, picioarele imi tremurau, partial tipam de bucurie.
- Cum a fost? ( era curioasa )
- Sunt cu Juss!
- Ce? Nu se poate. ( se citea bucuria in ochii ei )
- Ba da!!!
Traiam cea mai frumoasa seara, impozibilul devenise posibil.
CITEȘTI
Băiatul din vecini.
Fanfiction"Judecăm după aparente!" Morala vieţi, sîntem învăţaţi să judecăm fără să cunoaştem. Asta a făcut şi Lorena. Spunem NU sau MIE NU MI SE POATE ÎNTÂMPLA fără să cunoaştem o persoană sau riscul la care ne supunem. Şi ura se poate transforma în iubire...
