Băiatul din vecini.

Capitolul 47

Tresărea la orice atingere, era traumatiza-tă, nici nu vroiam să mă gândesc ce iar fi putut face.

- Jess!

Nimic, stătea acolo ca o stană de piatră, nu se uita la mine, privea într-un punct mort. Mă ridic nervoasă, încerc să îl lovesc pe cel care mă aduseseră jos.

- Cum aţii putut!?? Ce iați făcut?

Îmi dă o palmă...mă trezesc la podea. Din living îşi face apariţia Iulian.

Iulian: Hai, să mergem! Le-am speriat destul?

"Tipul 1": Nu până nu mă "joc" şi cu a doua! ( apropiinduse de mine )

Iulian îi apăruse în faţă, oprindul să mai înainteze.

Iulian: Să te joci? Vrei să spui că mi-ai violat vetişoara.

T. 1: Cammm...da!

Cedase nervos, pumnul lui Iulian aterizaseră în nasul lui ăla..

Iulian: Animalule! Am căzut la învoială să le speriem...nu să le fuţi!

T 2: Scuze frate dar..... aşa stă treaba, noi le frecăm apoi le vindem.

Iulian: Nu şi de data asta!!!!

Unul dintre cei doi îi dase lui Iuli un pumn de îl umpluse de sânge, nu îi înţelesesem gestul, nu înţelesesem de ce vroia s-o sperie pe Jess.

Iulian: Sa ajuns prea departe!

Cei doi săriseră la bătaie, Iulian era unul singur în potriva la două matahale. Era plin de sânge, am ţâşnit de lângă Jess şi m-am pus în faţa lui Iulian.

- Gata!

Cei doi se îndepărtase, şuşoteau ceva, nu reuşisem să înţeleg ce spuneau.
Mă lăsasem bătută să mai înţeleg ce spuneau drogaţi ăia doi. Îmi pun palmele în jurul capului lui Iulian şi începusem să îl examinez de posibilele lovituri.

- Eşti bine!?

- Da! Îmi pareee.....

- Târziu!

Îi inchisesem gura. Era târziu pentru scuze, trecuseră vremea lor. Încercam să îl şterg pe Iulian de sânge când unul dintre "violatori" intraseră val-vârtej în bucătărie, o înşfăcase pe Jessica şi îi puse cuţitul la gât.

- Înapoi! O omor!

Înţelesesem imediat de ce făcea asta, intrase poliţia în casă. Îl credeam în stare, plângeam şi mă rugam în acelaşi timp, nu scoteam nici un sunet, puteam să agravez situaţia. Stăteam lângă Iulian şi priveam situaţia tensionată. Tremura, nu zicea nimic.... îşi accepta moartea dacă era să vină acum. Ochii ei de un albastru deschis deveniseră brusc negrii, nu mai vedeam lumină în ei, nici credinţă, era un pai în bătaia vângului.
Poliţiști încercau să îl convingă să renunţe la armă, nu aveau cu cine să se înţeleagă.
Ochii ei se închiseseră, înghiţise nodul din gât şi astepta....aştepta.
Un tipăt înabuşit ieşise din corpul ei plăpând:

- Omoară-mă odată!

Începuse să curgă sânge, o rănise. Iulian se ridicase şi sărise pe ugigaş, Jess căzuse mă apropiasem de ea, o sărutam pe frunte şi tot repetam:

- Gata! Gata, sa terminat!

Poliţia îl "ridicase" şi pe cel de al doilea dement. Un echipaj de salvare intrase în casă să acorde primul ajutor răniţilor. Părinţi lui Jess erau deja aici şi Justin!
Rămăsesem în locul acela, priveam în jur. Jess fusese condusă la salvare iar Iulian era înconjurat de politie, asistenţi şi familie.

- Spune că eşti bine!? ( trântinduse în genunchi )

- .............

- Ţi-au făcut ceva? ( lundumi faţa între palmele lui )

- Justin! Sunt ok! Nu am păţit nimic!

- Lorrrr

Ţipete şi plânsete se auzeau din colţul lui Iulian. Mă apropii, nu înţelegeam ce se întâmplă, Jess fusese cea abuzată sexula şi ameninţată. Îl strângeam pe Juss de mână atât de tare încât simţeam cum îi zvâgnea venele.

- Adul înapoi! (printre suspine )

Era imposibil de crezut, dar era real....nu suportasem să mai privesc, începusem să plâng pe umărul lui Justin.

- E mort!

Anunţase unul dintre asistenti medicali. Cum sa putut întâmpla asta? O întrebare la care îmi puteam raspunde singură. Căzuse cu capul de gresie, ia pocnit o vena la cap, avea creierul inundat.
Durere mare în familia lor, îmi pot imagina durerea acelei mame, o puteam simti.
Cel mai rau lucru din lume e să îţi vezi copilul mort.