Băiatul din vecini.

Capitolul 53

Justin si Max erau deja in parca, mai exact la leagane. Imi placea sa il vad asa, chiar ar fi un tata perfect in ciuda problemelor din trecut.

Numar privat: -Lorena, putem vorbi!? Ne vedem la topogan.

Ma speriase putin mesajul, putea fi oricine. O parte din mine zicea sa ignor si sa ma alatur lui Justin dar cealalta era foarte curioasa. A naibi sa fiu! Ma duc!

Eram la topogan, ma uitam dupa cineva, asta era cam greu din moment ce nu stiam cum arata persoana respectiva. Bateam cu piciorul in pamant, ma uitam si defapt nu vedeam pe nimeni.

- Buna Lorena!

- Tu erai?

- Da! Daca ma semnam stiai cine sunt si nu veneai!

- Poti sa ma condamni?

- Nu! Uite....

- Helly, nu avem ce discuta!

- Nu trebuia sa iti tai jacheta! Eram geloasa....De ce tocmai tu trebuia sa fii!?

- Hell..

- Asa a fost sa fie ( zambea )..baiatul din vecini!

- Gata! Helly nu te mai acuza!

- Acum nici prieteni nu mai putem fi! Din cauza nebunelei mele!

-Chiar trebuie sa plec! Voi vorbi eu cu Justin!

- Nu trebuie!

- Ba da! Sa ai o viata frumoasa!

Plecasem, o lasasem singura. Ma surprinse gestul ei, chiar nu ma asteptam sa ma caute. Toate incepeau sa se ajeze, eu si Justin, Jess, Ryan, familia, tot. Sunt recunoscatoare pentru tot, pentru cele bune si pentru cele rele, am avut de invatat din fiecare in parte. Raul nu este rau! Este raul necesar, datorita lui devii mai puternic, inveti sa treci peste toate. Daca viata ar fi roz...ce rost ar mai avea!? De fiecare data trebuie sa te ridici si sa lupti, altfel vei fi inchitit de intuneric, ai nevoie de prieteni, ai nevoie de cineva care sa te sprijine, sa te poti baza pe el cand dai de greu. Sunt binele cuiva si raul altcuiva. Asta este omul, o curva cu doua fete. Nu iti ajunge o viata sa cunosti pe cineva. Inainte sa rasara soarele trebuie sa treci prin furtuna, sa plangi, sa tipi, sa crezi ca nu mai poti ca aici sa sfarsit iar in final sa iningi. Acum gandeam altfel, inainte toate astea mi se pareau imposibile dar acum...nimic nu e imposibil.

- Lorena! Vii?

- Sigur!

Imi intrerupsem randul gandurilor si ma alatur celor doi care fac parte din viata mea, cel putin acum. Max era in leagan in timp ce Justin mi-l ''pasa'', era un fel de joc, eu eram in fata lui Max iar Juss in spate si il dadeam de la unul la altul. Ma bucura sa il vad pe Max asa fericit, acum stiam cel mai bine sentimentul pe care il avea Jess si de ce se incapatana cu privinta la sarcina.

- Justin! Aaaaa...am vorbit cu Helly!

- Ce? Cand!?

- Azi, cand am ajuns in parc!

- De ce?

-Ii pare rau!

- Si mie!

- Juss, a gresit! A doua sansa nu exista!?

- Nu stiu! Ma voi gandi...

- Bunn.

Dadea ochii peste cap.

- Eu plec! Trebuie sa fiu acasa cand va veni Jess. Puteti veni..

-Mai raman cu Max, te caut eu in seara asta.