„ - Și ce se întâmplă atunci când toate persoanele pentru care lupți dispar din viața ta? l-am întrebat cu ochii ațintiți spre spectrele minuscule de lumină. Luna era superbă, dar poate era doar din cauză că el mă învățase să-i privesc și impe...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
______
În următoarele zece minute pulsul îmi crescuse exponențial. Capul lui Hendrix ajunsese pe stomacul meu și o mână îi era întinsă peste coapsele mele. Îmi pierdusem gândurile atunci când am început să-mi plimb degetele printre suvițele lui rebele și încercam să mă concentrez pe respirația lui regulată. Mi-era greu să înlătur amintirea lui Jayden și căutam orice diferență în textura părului, a ritmului respirației sau a mirosului specific.
Toate erau diferite, însă nimic nu mă putea ține departe de amintirea lui Jay.
— Am pierdut multe. Mi-am pierdut familia, prietenii și aproape mi-am pierdut viața. Și uneori chiar mă întreb pentru ce dracului mai sunt aici.
— Asher nu e prietenul tău? am întrebat moale, simțindu-i degetele încleștându-se de interiorul coapsei mele.
— Ba da, a oftat, plescăind din buze. E complicat cu Asher. M-a găsit când încercam să mă pun pe picioare și m-a susținut necondiționat de atunci. A fost prieten cu fratele meu.
— Aveai un frate? abia am rostit, de teama răspunsului său. A spus că și-a pierdut familia și bănuiam ce presupunea acel lucru.
— Aveam... o familie complicată, a surâs cu amărăciune. Am avut doi frați. Uneori îmi pare ireal.
Cam așa mi s-a părut și mie felul în care a pronunțat cuvintele, de parcă buzele sale le testau din nou după mult timp în care stătuseră închise.
— Și o mamă incredibilă, a adăugat cu multă emoție în voce. Am încercat să o caut acasă, dar locuința aia era goală și dată spre vânzare. Aparent nimeni nu-și dorea să cumpere spațiul în care s-a desfășurat o crimă.
Degetele mi-au înțepenit pentru o secundă în părul lui, dar am încercat să nu exteriorizez atât de evident reacția. Crimă. Și ce pățiseră Jay, Aaron și Harry era tot o crimă.
Crima tatălui meu.
— Ce s-a întâmplat? l-am întrebat cu grijă, trecându-mi buricele degetelor peste tâmplele sale. Îi simțeam pulsul bătând regulat și îl forțam și pe al meu să-și revină.
— Unchi-miu l-a împușcat pe tata. Să nu te sperii, promit că gena nu s-a transmis mai departe.
A încercat să glumească, însă auzul meu se blocase pe un țiuit prelung. Era același țiuit făcut de creierul meu care făcuse scurtcircuit sau de inima mea care înghețase și se chinuia să repornească.
Să fiu a dracului.
Degetele mi-au rămas nemișcate în părul lui, iar lipsa unui răspuns din partea mea l-a făcut să se ridice cu grijă, cu o mână sprijinită de șoldul meu. Privirea îmi era în gol și l-am simțit ca prin vis zdruncinându-mi umărul. Mi-am întors privirea temătoare spre el, simțind în vârful pieptului anticiparea dureroasă a realizării pe care o amânam.
