Capitolul 40. Garanție

125 16 10
                                    


Some things are meant to be. 


Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


Îmi petrecusem ultima săptămână încercând pe cât posibil să mă comport normal. Jayden era fericit și părea că în sfârșit se înțelege cu Harry mai mult decât de dragul meu. Aaron revenise la atitudinea lui jucăușă, iar Ember și Elijah începuseră să se integreze în grupul nostru. 

Eram un fel de mare familie, incredibil de ciudată. 

Harry vorbea zilnic cu Tyler, care îl asigura că lucrurile nu se schimbaseră în niciun fel. Păreau amândoi liniștiți, dar știam că Harry, cel puțin, avea impresia că e doar calmul dinaintea furtunii. 

Am încercat să accept tot ceea ce mi se întâmplase, să învăț să trăiesc cu ideea că eu și Jayden nu aveam aceeași mamă și că tatăl meu încă avea o licitație în plină desfășurare pentru mine. Și, oricât de bolnav ar suna, începusem să mă obișnuiesc cu ideea. Eram cumva împăcată cu locul în care se situa viața mea acum și mă simțeam chiar bine în compania prietenilor mei. 

Numai de ar fi durat mai mult. 

Harry și Ryan aveau zborul înapoi spre Londra astăzi și știam cu toții că nu era o idee bună ca eu să îi conduc până la aeroport, așa că a trebuit să îmi iau rămas bun dinainte să iasă pe ușă. 

Ryan îmbrățișa pe toată lumea, în timp ce râdeau și Aaron făcea glume despre chiria pe care i-o datora pentru nopțile dormite în casa lui. Era un nor de sunete albe pe care nu l-am mai perceput atunci când mi-am conectat privirea cu a lui Harry. 

Avea o expresie impasibilă și știam că tot ce se întâmplase între noi în ultimele zile îl dăduse peste cap. 

Să spun că ne comportaserăm ca un cuplu normal era puțin spus. Am furat săruturi scurte și momente de tandrețe de fiecare dată când se ivise ocazia, ne-am petrecut fiecare noapte pe balcon, povestind și descoperind părți ale sufletelor noastre unul în fața celuilalt până sfârșeam îmbrățișați. Se ridicaseră multe bariere dintre noi și știam că eram mult mai vulnerabili acum. 

Harry îmi povestise o parte din copilăria lui, eu îi povestisem drama mea cu Tyler. 

Nu era în prioritățile mele, însă el mi-a cerut și nu știam cum să mă simt vis-a-vis de asta. Brațele lui se strânseseră în jurul meu atunci când i-am povestit felul în care am fost târâtă în acel motel ieftin în seara balului. 

Nu știam dacă înrăutățisem situația dintre Harry și Tyler, dar Harry mă asigurase că era în regulă. 

Desigur, îmi spusese inițial că o să îi scoată ochii atunci când îl va vedea, dar nu știam dacă într-un sens figurat sau nu. 

LightingUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum