Lighting

Capitolul 9. Frați

Oare cât de tare ar fi durut dacă m-aș fi aruncat de la etajul şapte?

Probabil nu atât de tare, pentru că aș fi rămas inconștiență înainte să simt durerea. Oricum, ar fi durut mai puțin decât să mă aflu în acest moment în apartamentul lui Harry.

Mă simțeam cumva claustrofobică, deși mă aflam într-o încapere mare și spațioasă. Se simțea miros de tutun de la țigara lui Harry de mai devreme și de la hainele unuia dintre cei trei bărbați care dăduseră buzna peste noi. Ember tremura, iar inima mea se zbătea să iasă din pieptul meu. Nu știam cine venise, dar nu trebuia să știu ca să-mi dau seama că trebuia să rămân în alertă. Cunoscusem destui oameni dubioși sau periculoși ca să-mi dau seama că bărbatul îmbrăcat în blugi şi geacă de piele maronie făcea parte din ambele categorii.

Nu-mi dădusem seama de gravitatea situației decât atunci când Harry m-a împins aproape de peretele pe care se afla fereastra, de parcă încerca să-mi transmită că să sar de la etajul șapte nu era așa o alternativă rea. Ember stătea aproape de mine și am simțit nevoia s-o apuc de mână, s-o sprijin și să mă sprijin și pe mine.

Elijah stătea puțin mai în spate de Harry, mai aproape de noi, în timp ce Harry îi poftise pe cei trei să ia câte un loc pe canapea. Îmi dădeam seama că tot corpul lui e încordat. Nu era chiar atât de vizibil, dar cumva reușea să-mi transmită asta chiar și din celălalt colț al camerei. Doar unul dintre bărbați s-a așezat pe canapea, ceilalalți doi rămând în picioare, în apropierea lui, de parcă i-ar fi fost gărzi de corp. I-am analizat puțin mai mult, iar după postura respectuasă și neutră, mi-am dat seama că exact asta erau.

Am simțit un gol în stomac. Cine era tipul ăsta de avea nevoie de două gărzi de corp? Și câți bani avea să-i plătească să stea tot timpul în preajma lui?

— Harry, zâmbi el, pe sub mustața tăiată recent. Te-ai reapucat de prostii, sesiză el, trecându-și ochii peste tot corpul său. Probabil observase petele mici de sânge de pe tricoul alb.

— Nu m-am lăsat niciodată, mormăi Harry, cu un rânjet în colțul gurii. Pentru asta ai venit aici? Să-mi faci morală?

Bărbatul de pe canapea surâse și scrută camera, ajungând cu privirea pe mine și pe Ember. Era doar o chestiune de timp până să ne observe, întrucât corpul lui Elijah nu era suficient de lat pentru a ne acoperi pe amândouă, însă tot am simțit cum îngheț când privirea lui a căzut pe mine.

N-am vrut să mă uit la chipul lui atunci când mă analiza, oricum îi simțeam privirea pe fiecare parte a corpului meu. Harry tuși ușor pentru a-i atrage atenția.

— Nu, nici vorbă, fiule, îi răspunse pe un ton înțelegător.

M-am cutremurat. Chiar era tatăl lui Harry? Nu vedeam nicio asemănare fizică, poate doar înălțimea impunătoare și trăsăturile bine definite. Diferența era că ale lui Harry erau perfect proporționate feței lui, pe când bărbatul avea un nas mult prea lung și ochi mult prea înguști pentru fața lui lungă.

Harry își încleștă maxilarul atunci când îi auzise adresarea, de parcă bărbatul n-avea niciun drept să-i vorbească așa.

— Am venit pentru că protejatul tău nu mi-a adus fata, dar posibil să rămân pentru că văd ceva chiar și mai interesant.

Am simțit cum rămân fără aer atunci când privirea lui a picat din nou în direcția mea. Eram la un pas să sar pe geam, altfel puteam să fac un atac de panică.

Harry a rămas în aceeași poziție, nefiind luat prin surprindere. Părea chiar că se aștepta la o asemenea replică.

— Elijah n-a putut să ajungă în seara aia la ea, vorbi Harry pe un ton neutru. Fata a primit ajutor, dar o s-o ai cu siguranță.