„ - Și ce se întâmplă atunci când toate persoanele pentru care lupți dispar din viața ta? l-am întrebat cu ochii ațintiți spre spectrele minuscule de lumină. Luna era superbă, dar poate era doar din cauză că el mă învățase să-i privesc și impe...
If there is going to be bad in this world, then just let me be it.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
______
— Încetează, n-o s-o poți proteja pentru totdeauna!
— Pot și am de gând s-o fac, scăpând-o de tine!
— Sunt singurul care o poate ajuta în situația asta! Ești inutil, Harry, înțelegi? Inutil!
Urechile au început să-mi țiuie și nu eram sigură că auzeam bine ce se petrecea în jur. Ochii îmi erau grei, dar mi-am găsit tăria de a-mi ridica pleoapele și de a trage o doză adâncă de aer în piept, repornindu-mi toate funcțiile vitale.
Cel puțin, așa se simțise revenirea la realitate.
Jayden îmi ținea capul pe brațele lui, purtând cea mai îngrijorată expresie pe care o văzusem la el în ultimul timp. Era de înțeles, nu i se întâmplase niciodată să nu reușească să mă țină conștientă.
Ryan era deasupra noastră, uitându-se la mine întrebător, de parcă se aștepta să mai leșin o dată.
Apoi am auzit un sunet înfundat, urmat de o înjurătură și apoi de un alt sunet, ascuțit. Apoi un țipăt, apoi o ușă trântită, iar lucrul care m-a readus cu totul cu picioarele pe pământ: sunetul unei arme încărcate.
Am sărit ca arsă din brațele lui Jayden, realizând că ceva lipsea. Făcusem fără să-mi dau seama inventarul persoanelor din viața mea, iar Harry nu era de găsit în apropiere. Mi-am mutat privirea dintr-o parte în alta. O lampă aproape integral din sticlă, mobilier din stejar alb, steaguri ale câtorva țări așezate pe o etajeră înaltă, într-o vază. Martha cu o expresie îngrozită, o grămadă de cioburi la picioarele ei și cei doi paznici care stătuseră până atunci la intrare.
Harry și Tayson ajunseseră cumva în mijlocul camerei, acolo unde și înghețaseră la auzul armei încărcate. Am înjurat mintal, știind că arma lui Harry era lipită de coapsa mea. L-am auzit pe Tayson râzând și nu mi-a luat prea mult să înțeleg că el se bucura de un avantaj, așa că am apucat arma lui Harry și m-am îndreptat silențios spre cei doi.
Eram cumva în spatele gardianului care avea arma îndreptată spre Harry, iar printr-o mișcare pe care știam că puteam s-o regret mai târziu, m-am strecurat în fața persoanei pe care voiam s-o protejez, cu arma țintuită spre gardian.
Mi-am auzit numele strigat cu disperare de Jayden și l-am văzut cu coada ochiului apropiindu-se de mine, însă mi-am menținut, pe cât mai eram capabilă, poziția dreaptă. Tayson s-a așezat aproape de mine, în raza mea vizuală și mă privea cu o admirație sinceră, pe care o văzusem și la Harry în unele momente. Am simțit un gust amar în gură. Acum îl comparam și pe Harry cu el?
— Splendid, acum nu mai am niciun dubiu că ești din familia asta, a spus, cu zâmbetul larg pe chip.
Mâinile mi-au tremurat pe armă și n-am știut ce să simt atunci când Harry și-a pus o mână peste ale mele. Mă simțeam copleșită. Apropierea dintre noi putea fi interpretată în atât de multe feluri, dar acum mă înspăimânta. Harry părea genul de om care a tras cu arma la viața lui, pe când experiența mea se lega de unica dată când tata ne-a dus pe mine și pe Jayden la TIR. Știam să țintesc decent, dar aproape că îmi zbura arma din mână de fiecare dată când apăsam pe trăgaci.
