Capitolul 29. Frustrare

320 23 7
                                    

m-am întors, sper că mai sunteți pe aici și anul ăsta.


_____

Sometimes, you act for others.

Sometimes, you have to think for you, act for you.

_____

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.




_____





Jayden venise cu noi la tren, iar eu stăteam cu toți mușchii încordați în anticiparea unui conflict dintre el și Tyler.

Încă nu înțelegeam cum de nu izbucnise și nici nu consideram că momentul era potrivit pentru a vorbi despre așa ceva.

Ryan se apucase să facă ordine prin cameră, părând că în acel fel își liniștea agitația interioară.

Eu, Harry și Jayden eram așezați pe pat. Tyler probabil ieșise ca să fumeze. Îi eram recunoscătoare pentru că încerca să țină pe cât posibil distanță de noi, dar știam că nu era tocmai în regulă să îl marginalizăm.

— Deci tatăl vostru nu a anulat licitația, chiar dacă știe că poliția îi suflă în ceafă, a mormăit Harry, rezemat de spătarul patului. Îi lipsește stick-ul cu toate întâlnirile și totuși nu îi e teamă că ceva poate interveni în planul lui. Sigur are un as în mânecă.

Eram cu toții de acord. Tatăl meu învârtea cărți mult prea mari ca să rămână impasibil atunci când îi dispărea una. Ceva era în neregulă.

— Poate altcineva are grijă de licitație în locul lui, a propus Jayden, atrăgându-ne atenția. După ce m-am uitat la el, privirea mea s-a intersectat cu a lui Harry și știam că ne gândeam la același lucru.

— Sau comunică cu cineva care îi oferă toate informațiile, a spus Harry, cu tonul vocii plin de interes.

— Tayson Hill, l-am completat, simțind în interiorul meu că aceasta era pista corectă. L-am văzut pe Jayden confuz, așa că m-am grăbit să-i explic: Harry a aflat că tata vorbește foarte mult cu un anume Tayson Hill, care e foarte posibil să fie cel care gestionează licitația.

Fratele meu s-a uitat încurcat, pe rând, la mine și la Harry. Mă frustra groaznic faptul că nu-i puteam oferi mai multe detalii, întrucât nici chiar eu nu știam. Ce trebuia să facem? Ce puteam să facem?

Harry picase pe gânduri și aproape am țipat când a tresărit lângă mine și s-a ridicat brusc din pat. L-am văzut îndreptându-se spre birou și apucându-și laptopul în mâini. M-am uitat confuză la el în timp ce își relua locul lângă mine, ridicând clapeta laptopului.

— A trecut ceva timp de când am făcut așa ceva, dar cred că pot să intru pe frecvența apelurilor tatălui vostru și să aflu de unde îl sună acel Tayson, a spus, tastând de zor, de parcă degetele lui făcuseră asta o viață întreagă. Dacă nu asta, măcar să aflăm mai multe despre el.

LightingUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum