Lighting

Capitolul 37. Aaron

Can we take a moment and live the life we love? 

_____

     Privirea lui Tyler se întunecase din nou. Își dăduse seama că cel care mă apelase nu era cel mai bun prieten al meu, dar nu știa nici întreaga poveste despre familia mea nebună. El știa că aveam un singur frate și doi părinți minunați.

În acel moment, învățam să mă împac cu gândul că familia mea perfectă avea un tată maniac și un frate extravagant, de care nu știusem nimic timp de optsprezece ani.

— Bună, Tayson.

Vocea nu îmi tremurase, dar mă simțeam incomod în propriul scaun. Privirea lui Tyler nu mă slăbea nicio secundă și mă gândeam serios să plec înapoi în dormitor pentru puțină intimitate.

— Aș vrea să ne vedem, mi-a spus, fără ocolișuri. Sunt în Londra, unde te găsesc?

Probabil dacă nu aș fi stat jos, acela ar fi fost momentul în care mă topeam pe propriile picioare.

Tyler s-a încruntat și mai tare, probabil îngrijorat de paloarea feței mele, pe care o simțeam tot mai rece și absentă. Am înghițit în sec, eliberându-mi privirea dintr-a lui.

— Cum ai ajuns aici atât de repede?

Nu știam ce să spun, fusesem luată complet pe nepregătite. Abia îmi recăpătasem siguranța de a vorbi la telefon fără a-mi fi teamă că mă voi trezi cu poliția la ușă în următoarea secundă. Să aud vocea lui Tayson pe care îl știam la celălalt capăt al lumii nu îmi oferea vreun sentiment de siguranță.

A chicotit, iar golul din stomacul meu s-a adâncit.

— Am vrut să fiu mai aproape de tine, surioară.

Și eu. Te preferam la un ocean distanță.

— Jayden mi-a dat numărul tău, a continuat, cu seriozitate bruscă. Mă gândesc serios să merg să vorbesc și cu tata cât stau în Londra.

M-am cutremurat. Cu siguranță tata avusese un motiv întemeiat pentru care îl ținuse ascuns o viață întreagă pe Tayson. Mă temeam că dacă apărea în fața lui, în casa mătușii mele, s-ar fi dezlănțuit iadul. Și ceva îmi spunea că nu doar pentru mine.

— Dacă a vrut să stai în Argentina, n-o să faci decât să îl enervezi apărând la ușa lui.

L-am auzit pufnind și m l-am imaginat dându-și ochii peste cap.

— Ar trebui să se îngrijoreze de alte lucruri, a mormăit, cu iritare. Totuși, aș vrea să mă văd și cu tine înainte să merg la el. Crezi că se poate?

Înainte de a-i refuza invitația, a continuat cu doar câteva cuvinte care m-au făcut să mă întreb dacă îmi citea cumva gândurile.

— Sunt deja cu Jayden.

Am înghițit în sec.

Nu m-aș fi încrezut atât de ușor în cuvintele lui, însă i-am auzit vocea fratelui meu, adevăratului meu frate, și mi-am pierdut orice urmă de hotărâre. Am oftat, învinsă, rugându-l să-mi trimită printr-un mesaj adresa unde trebuia să ajung.

Atunci când mi-am așezat telefonul înapoi în buzunar, Tyler era deja în dreptul meu, cu o postură lejeră, dar expresia preocupată.

— Ce s-a întâmplat?