Lighting

Capitolul 23. Prieteni și dușmani

Sometimes the cost of integrity is the loss of a friend.
Jack McDevitt

____

De când ajunsesem în Europa, fiecare dimineață era un chin din cauza fusului orar.

M-am trezit buimacă, de parcă n-aș fi dormit aproape nouă ore și am mâncat fără prea mare tragere de inimă la restaurantul de lângă motel.

Îmi comandasem o omletă cu pâine prăjită și o salată cu roșii. Și o sticlă mare de apă, pentru că amețisem de cum mă ridicasem din pat.

Jayden era mult mai vioi decât mine. Făcuse patul, aranjase puținele lucruri pe care le aveam în cameră și asta până ce eu mi-am terminat rutina din baie. Își comandase și el o omletă, însă a lui avea bacon și în loc de apă ceruse o cafea fără zahăr.

Eram așezați la o masă dreptunghiulară, de lângă fereastră. Eu stăteam lângă Jayden; Kendall, Zoe și Lissa stăteau de partea cealaltă, cu câte un ceai sau o cafea în față. Iar Ryan stătea în capul mesei, butonându-și mobilul.

Eu și Jayden eram singurii care chiar luam micul dejun.

În timp ce ei vorbeau despre un subiect neinteresant pentru mine, mintea mea analiza felul în care eram așezați la masă. Păream din tabere diferite, eu și Jayden eram singuri, cum am fost întotdeauna, înconjurați de lume care n-o să ne cunoască niciodată cu adevărat.

Din cauza mea și a secretului de care îmi era groaznic de rușine, Jayden era mereu tras spre mine și poate chiar marginalizat.

De aceea preferam mesele rotunde.

Am oftat, împingând farfuria goală din fața mea și apucând paharul cu apă. Trebuia să fac ceva.

Jayden terminase cu puțin timp înaintea mea și își savura cafeauna. Atmosfera dinăuntru era întunecată, din cauză că afară era înnorat, iar proprietarii localului foloseau becuri economice care nu împrăștiau prea multă lumină. Mă simțeam stingheră, iar faptul că stăteam între Jayden și geam mă făcea să mă întreb dacă nu cumva eram claustrofobă.

— Și ai stabilit când te întâlnești cu Tyler?

Întrebarea lui Zoe m-a scos din visare, atrăgându-mi toată atenția. L-am văzut pe Ryan afirmând printr-o ușoară înclinare a capului.

Apoi ochii lui au sclipit și s-a întors spre Jayden.

— De unde îl cunoști tu pe Tyler?

L-am văzut pe Jayden ezitând. Le-am văzut pe fete așteptând curioase răspunsul fratelui meu și l-am văzut pe Kendall mușcându-și buzele îngrijorat. M-am uitat per ansamblu la toți și mi-am dat seama că nu mă puteam ascunde veșnic.

— Amândoi îl cunoaștem, am preluat inițiativa și am simțit fiecare pereche de ochi mutându-se asupra mea. Unica diferență este că noi l-am cunoscut sub numele de Hunter.

Ryan s-a încruntat, uitându-se la mine confuz.

— Hunter a fost iubitul meu până iarna trecută, am spusîncet, simțind mângâierea mâinii lui Jayden pe piciorul meu. Nu știu în ce relații sunteți voi cu el, dar noi n-am rămas într-una prea bună.

Nu știam dacă ar fi trebuit să spun mai mult. Adevărul era că nu cunoșteam persoanele din fața mea. Unica persoană londoneză în care aveam încredere era Ember, iar ea era pierdută pe undeva cu iubirea vieții ei.

Pe de altă parte, știam că și dacă urma să fiu judecată, ei nu mă cunoșteau cu adevărat, nu eram atât de importantă încât să răspândească zvonul. Poate lucrurile nu erau atât de mari în realitate pe cât erau în capul meu.