„ - Și ce se întâmplă atunci când toate persoanele pentru care lupți dispar din viața ta? l-am întrebat cu ochii ațintiți spre spectrele minuscule de lumină. Luna era superbă, dar poate era doar din cauză că el mă învățase să-i privesc și impe...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Dacă mai țipi o dată la mine, îți jur că zbori în peretele ăla.
M-am încruntat, distingând cu greu sunetele din jurul meu. Capul mă durea îngrozitor și când am încercat să îmi deschid ochii, imaginea din fața mea era înfricoșător de neclară.
Mi-am strâns pleoapele și am inspirat adânc, încercând să îmi reconectez energia la realitate. Eram în dormitorul pe care îl împărțeam cu Jayden, în casa monstruoasă a lui Aaron. Patul îmi părea uriaș din cauză că eram singură printre așternuturile albe și pereții erau de aceeași nuanță crem, cu accentele puternice din mobila mahon.
Mi-am mușcat buzele, întorcându-mi capul spre sursa zgomotului care mă trezise cu câteva momente în urmă.
— Nu mă ameninți tu pe mine în casa mea!
Aaron.
M-am dat cu grijă jos din pat, atentă să nu mă dezechilibrez și să mă întind pe jos. Am apucat mânerul ușii, trăgând încet de ea spre interiorul camerei. Vocile de mai devreme se auzeau mult mai clar, iar inima mi s-a oprit atunci când am recunoscut vocea aceea răgușită.
Harry.
Am parcurs rapid coridorul, îndreptându-mă spre scări și m-am oprit în loc, văzându-i pe Aaron și pe Harry coborându-le lent înaintea mea. De parcă mi-ar fi simțit prezența, amândoi și-au întors privirile spre mine și am înghițit în sec, încercând să mă adun.
Ce căuta Harry aici? Cât de mult dormisem?
Ochii i s-au luminat atunci când am făcut contact vizual și a urcat cele trei trepte care ne despărțeau rapid, oprindu-se în fața mea. Părea obosit, însă mi-a zâmbit și mi-a cuprins talia cu brațele lui.
— Dacă mai dormeai mult urma să sun la urgențe.
M-am încruntat, revizuind în minte ceea ce se întâmplase în ultimele momente în care fusesem conștientă.
Apelul primit de Aaron de la tatăl meu. Eu vorbind cu Harry. Agitația. Brațele lui Jayden care m-au prins atunci când mintea mea hotărâse să se deconecteze.
— Cum de ești aici? am întrebat primul lucru care mi-a trecut prin minte, iar Harry și-a frământat buzele, scanându-mi chipul în detaliu.
— E un nebun, a comentat Aaron, vorbind mai tare decât m-aș fi așteptat. Am tresărit și m-am uitat spre el, văzându-i expresia exagerată pe care o purta mereu. Aproape mi-a spart ușa de la intrare când a ajuns.
M-am încruntat, curbându-mi colțurile buzelor într-un zâmbet confuz. Harry a mârâit spre Aaron, dându-și ochii peste cap. Vedeam ceva în el, ceva ce nu mai văzusem decât în primele zile, la primele noastre interacțiuni: o superioritate arogantă, exprimată fără niciun fel de rușine.
